ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3537/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 7 februarie 2006, reclamanta C.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 19401 din 19 decembrie 2005, obligarea pârâtei la recunoașterea calității de refugiat și la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 130 din 1 martie 2006, a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii contestate și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiat în perioada 23 martie 1942 - 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor bănești prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 decembrie 2005. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, față de probațiunea administrată, reclamanta, care s-a născut în timpul refugiului părinților, se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000, deoarece a avut de suferit aceleași consecințe nefavorabile, ca și aceștia. Împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs, pârâta, susținând că reclamanta a fost încadrată abuziv în categoria persoanelor refugiate, prevăzută de art. 2 din H.G. nr. 127/2002. Astfel, legea stabilește expres și limitativ persoanele care pot beneficia de drepturile reglementate, între acestea nefiind menționați și copiii născuți în timpul refugiului părinților.

Recursul este nefondat. Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate. Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral. În speță, în mod legal instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au fost strămutați, are același statut ca aceștia, întrucât a suferit toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Faptul că reclamanta se încadrează în prevederile legale menționate rezultă din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor S.A. și S.E., copia extras de pe tabelul cu refugiații din teritoriile ocupate aflați cu domiciliul pe raza orașului Râmnicu Vâlcea, acte de stare civilă. În consecință, soluția instanței fiind temeinică și legală, recursul este nefondat și în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 130 din 1 martie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2006.