ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3538/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 15 februarie 2006, reclamantul P.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 19400 din 19 decembrie 2005 și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 157 din 21 martie 2006, a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii contestate, a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat în perioada 27 martie 1942 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 decembrie 2005. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul s-a născut în perioada în care familia sa se afla în refugiu și cum dispozițiile legale aplicabile persoanelor strămutate nu prevăd în mod expres și imperativ înlăturarea persoanelor născute în refugiu de la acordarea drepturilor bănești, rezultă că acesta se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta, susținând că reclamantul a fost încadrat abuziv în categoria persoanelor refugiate, prevăzute de art. 2 din H.G. nr. 127/2002. Astfel, legea stabilește expres și limitativ persoanele care pot beneficia de drepturile reglementate, între acestea nefiind menționați și copii născuți în timpul refugiului părinților.

Recursul este nefondat. Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate. Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral. În speță, în mod legal instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au fost strămutați, are același statut ca aceștia, întrucât a suferit toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Faptul că reclamantul se încadrează în prevederile legale menționate rezultă din probele administrate în cauză, respectiv declarația martorilor D.G. și N.E., certificatul nr. 380936 din 17 aprilie 1950, eliberat de Direcțiunea Generală a Miliției, secția pensii și acte de stare civilă. În consecință, soluția instanței fiind temeinică și legală, recursul este nefondat și, în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 157 din 21 martie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2006.