ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3538/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

15 februarie 2006, reclamantul P.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 19400 din 19 decembrie

2005 și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 157

din 21 martie 2006, a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii contestate, a

obligat pârâta să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat în perioada

27 martie 1942 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările

ulterioare, începând cu data de 1 decembrie 2005.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că reclamantul s-a născut în perioada în care

familia sa se afla în refugiu și cum dispozițiile legale aplicabile persoanelor

strămutate nu prevăd în mod expres și imperativ înlăturarea persoanelor născute

în refugiu de la acordarea drepturilor bănești, rezultă că acesta se încadrează

în prevederile Legii nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta, susținând că reclamantul a fost încadrat abuziv în

categoria persoanelor refugiate, prevăzute de art. 2 din H.G. nr. 127/2002.

Astfel, legea stabilește

expres și limitativ persoanele care pot beneficia de drepturile reglementate,

între acestea nefiind menționați și copii născuți în timpul refugiului

părinților.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

acesteia, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu

începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit

persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.

Prin Normele de aplicare a

ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă

localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate,

refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca

urmare a unui tratat bilateral.

În speță, în mod legal

instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au

fost strămutați, are același statut ca aceștia, întrucât a suferit toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Faptul că reclamantul se

încadrează în prevederile legale menționate rezultă din probele administrate în

cauză, respectiv declarația martorilor D.G. și N.E., certificatul nr. 380936

din 17 aprilie 1950, eliberat de Direcțiunea Generală a Miliției, secția pensii

și acte de stare civilă.

În consecință, soluția

instanței fiind temeinică și legală, recursul este nefondat și, în baza art.

312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 157 din 21 martie

2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 octombrie 2006.