ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 389/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 389/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată
la data de 7 august 2003, reclamanta P.V. a solicitat anularea hotărârii nr. 10384
din 28 mai 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj și recunoașterea
calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de
persoană refugiată din motive etnice.
Curtea de Apel Cluj, secția
de contencios administrativ, a pronunțat sentința civilă nr. 1048 din 18
septembrie 2003, prin care a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 10384 din 28
mai 2003, emisă de pârâtă și a obligat pârâta să recunoască reclamantei,
calitatea de refugiată, în perioada 8 iulie 1941 - 6 martie 1945 și să-i acorde
drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată de Legea nr. 189/2000,
cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 iunie 2003.
Hotărând astfel, instanța de
fond a reținut că reclamanta s-a născut la data de 8 iulie 1941, dată la care
părinții săi erau refugiați, din motive etnice, din localitatea de domiciliu și
a dobândit prin naștere, statutul de refugiată, îndeplinind condițiile
prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru acordarea
drepturilor recunoscute prin această lege.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând casarea
hotărârii și respingerea acțiunii formulate de P.V.
Recurenta a susținut că
hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, în condițiile în care
Legea nr. 189/2000 și H.G. nr. 127/2002 nu cuprind prevederi referitoare la
persoanele care s-au născut în perioada de strămutare a părinților lor, iar
intimata nu se încadrează în categoriile de persoane stabilite expres și
limitativ prin dispozițiile legale sus-menționate.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,
aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana,
cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6
septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive
etnice, după cum urmează (…) lit. c), a fost strămutată în altă localitate,
decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a
ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate
în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele
expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de
populație, ca urmare a unui tratat bilateral.
Cum strămutarea din
localitatea de domiciliu, în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de
persecuție etnică, ce durează pe toată durata strămutării, în mod legal
instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au
fost strămutați, are același statut ca aceștia, perioada fiind de la data
nașterii lui, la data retrocedării pământului românesc.
Situația de refugiat a
rezultat din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor B.V.
și B.N., copia-extras - atestată prin certificatul nr. C-1759 din 14 noiembrie
2002, emis de Arhivele Naționale - Direcția Județeană Timiș și copia actului de
naștere al reclamantei.
Interpretarea dată de
instanță este legală și nu adaugă la lege.
În consecință, soluția
instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și în baza art.
312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 1048 din 18
septembrie 2003, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios
administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 26 ianuarie 2005.