ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3764/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 12

martie 2003, reclamanta C.E. a solicitat anularea hotărârii nr. 7789 din 17

februarie 2003, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj și recunoașterea

calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de

persoană refugiată din motive etnice.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința civilă nr. 360

din 8 aprilie 2003, prin care a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 7789 din

17 februarie 2003, emisă de pârâtă și a obligat pârâta să recunoască

reclamantei dreptul de persoană refugiată pentru perioada 11 octombrie 1944 – 6

martie 1945 și să-i plătească indemnizația prevăzută de O.G. nr. 105/1999, cu

începere de la data de 1 aprilie 2001.

Hotărând astfel, instanța de fond a

reținut că reclamanta s-a născut la 11 octombrie 1944, dată la care părinții

săi erau refugiați, din motive etnice, din localitatea de domiciliu și a

dobândit prin naștere statutul de refugiat, îndeplinind condițiile prevăzute de

art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru acordarea drepturilor recunoscute

prin această lege.

Împotriva acestei sentințe și în

termen legal, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj,

solicitând casarea hotărârii și respingerea acțiunii formulate de C.E.

Recurenta a susținut că hotărârea

instanței de fond este lipsită de temei legal, în condițiile în care Legea nr.

189/2000 și H.G. nr. 127/2002 nu cuprind prevederi referitoare la persoanele

care s-au născut în perioada de strămutare a părinților lor, iar intimata nu se

încadrează în categoriile de persoane stabilite expres și limitativ prin

dispozițiile legale sus-menționate.

Recursul este nefondat și urmează să

fie respins pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a interpretat corect

prevederile Legii nr. 189/2000 și ale H.G. nr. 127/2002, anulând actul

administrativ întocmit de recurentă și prin care a fost vătămat dreptul

recunoscut intimatei, în cele două acte normative menționate anterior.

Fiind născută după data la care părinții

săi s-au refugiat, din motive etnice, din localitatea de domiciliu, intimata a

fost lipsită de dreptul său la un domiciliu legal, ca drept personal

nepatrimonial, din categoria atributelor de identificare a persoanei.

Strămutarea din motive etnice a afectat

stabilitatea domiciliului pentru întreaga perioadă cât a durat, până la 6

martie 1945, și pentru toți membrii familiei intimatei, refugiați din motive

etnice, în altă localitate, în sensul că aceștia nu au mai avut în perioada

respectivă o locuință statornică sau principală.

În atare situație, instanța de fond

a apreciat judicios ca fiind aplicabile în cauză prevederile Legii nr.

189/2000, întrucât de la data nașterii sale, 11 octombrie 1944, intimata a

avut, asemenea părinților săi, statutul juridic de persoană refugiată, din

motive etnice.

În consecință, intimata care s-a

născut în perioada de refugiu a părinților săi, a suferit împreună cu aceștia

efectele strămutării, din motive etnice, din localitatea de domiciliu, fiind

îndreptățită să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000.

Față de considerentele expuse și

constatând că potrivit art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., nu

există motive de casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat

prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 360 din 8 aprilie 2003

a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 noiembrie 2003.