ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3764/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 12 martie 2003, reclamanta C.E. a solicitat anularea hotărârii nr. 7789 din 17 februarie 2003, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de persoană refugiată din motive etnice. Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința civilă nr. 360 din 8 aprilie 2003, prin care a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 7789 din 17 februarie 2003, emisă de pârâtă și a obligat pârâta să recunoască reclamantei dreptul de persoană refugiată pentru perioada 11 octombrie 1944 – 6 martie 1945 și să-i plătească indemnizația prevăzută de O.G.

nr. 105/1999, cu începere de la data de 1 aprilie 2001. Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta s-a născut la 11 octombrie 1944, dată la care părinții săi erau refugiați, din motive etnice, din localitatea de domiciliu și a dobândit prin naștere statutul de refugiat, îndeplinind condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru acordarea drepturilor recunoscute prin această lege. Împotriva acestei sentințe și în termen legal, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând casarea hotărârii și respingerea acțiunii formulate de C.E. Recurenta a susținut că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, în condițiile în care Legea nr. 189/2000 și H.G.

nr. 127/2002 nu cuprind prevederi referitoare la persoanele care s-au născut în perioada de strămutare a părinților lor, iar intimata nu se încadrează în categoriile de persoane stabilite expres și limitativ prin dispozițiile legale sus-menționate. Recursul este nefondat și urmează să fie respins pentru următoarele considerente: Instanța de fond a interpretat corect prevederile Legii nr. 189/2000 și ale H.G. nr. 127/2002, anulând actul administrativ întocmit de recurentă și prin care a fost vătămat dreptul recunoscut intimatei, în cele două acte normative menționate anterior. Fiind născută după data la care părinții săi s-au refugiat, din motive etnice, din localitatea de domiciliu, intimata a fost lipsită de dreptul său la un domiciliu legal, ca drept personal nepatrimonial, din categoria atributelor de identificare a persoanei.

Strămutarea din motive etnice a afectat stabilitatea domiciliului pentru întreaga perioadă cât a durat, până la 6 martie 1945, și pentru toți membrii familiei intimatei, refugiați din motive etnice, în altă localitate, în sensul că aceștia nu au mai avut în perioada respectivă o locuință statornică sau principală. În atare situație, instanța de fond a apreciat judicios ca fiind aplicabile în cauză prevederile Legii nr. 189/2000, întrucât de la data nașterii sale, 11 octombrie 1944, intimata a avut, asemenea părinților săi, statutul juridic de persoană refugiată, din motive etnice. În consecință, intimata care s-a născut în perioada de refugiu a părinților săi, a suferit împreună cu aceștia efectele strămutării, din motive etnice, din localitatea de domiciliu, fiind îndreptățită să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000.

Față de considerentele expuse și constatând că potrivit art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., nu există motive de casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 360 din 8 aprilie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2003.