ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3760/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 19

martie 2003, reclamantul S.A. a solicitat anularea hotărârii nr. 7355 din 12

februarie 2003, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj și recunoașterea

calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de

persoană refugiată, din motive etnice.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința civilă nr. 487

din 24 aprilie 2003, prin care a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 7355

din 12 februarie 2003, emisă de pârâtă și a obligat pârâta să-i acorde

reclamantului drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, pentru perioada de

refugiu 30 august 1943 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 noiembrie 2002.

Hotărând astfel, instanța de fond a

reținut că reclamantul s-a născut la 30 august 1943, dată la care părinții săi

erau refugiați din motive etnice, din localitatea de domiciliu și a dobândit

prin naștere statutul de refugiat, îndeplinind condițiile pentru acordarea

drepturilor recunoscute prin art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată

prin Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe și în

termen legal, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj,

solicitând casarea hotărârii, ca nelegală și netemeinică.

Recurenta a susținut că hotărârea

instanței de fond este lipsită de temei legal, întrucât Legea nr. 189/2000 și

H.G. nr. 127/2002 nu cuprind prevederi referitoare la persoanele care s-au

născut în perioada de strămutare a părinților lor, iar intimatul nu se

încadrează în categoriile de persoane stabilite expres și limitativ prin

dispozițiile imperative ale actelor normative sus-menționate.

De asemenea, recurenta a arătat că

soluția instanței de fond s-a întemeiat greșit pe dispozițiile art. 100 C. fam.

și art. 14 alin. (1) și art. 8 din Decretul nr. 31/1954, acte normative care nu

erau în vigoare la data nașterii intimatului.

Recursul este nefondat și urmează să

fie respins pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a interpretat

corect prevederile Legii nr. 189/2000 și ale H.G. nr. 127/2002, anulând actul

administrativ întocmit de recurentă și prin care a fost vătămat dreptul

recunoscut intimatului, în cele două acte normative menționate anterior.

Fiind născut după data la care

părinții săi s-au refugiat, din motive etnice, din localitatea de domiciliu,

intimatul a fost lipsit de dreptul său la un domiciliu legal, ca drept personal

nepatrimonial din categoria atributelor de identificare a persoanei.

Strămutarea din motive etnice a

afectat stabilitatea domiciliului pentru întreaga perioadă cât a durat, până la

6 martie 1945, și pentru toți membrii familiei intimatului, refugiați din

motive etnice în altă localitate, în sensul că aceștia nu au mai avut în

perioada respectivă o locuință statornică sau principală.

În atare situație, instanța de fond

a apreciat judicios ca fiind aplicabile în cauză prevederile Legii nr.

189/2000, dat fiind că, de la data nașterii sale, 30 august 1943, intimatul a

avut, asemenea părinților săi, statutul juridic de persoană refugiată, din

motive etnice.

În consecință, intimatul care s-a

născut în perioada de refugiu a părinților săi, a suferit împreună cu aceștia

efectele strămutării, din motive etnice, din localitatea de domiciliu, fiind

îndreptățit să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000.

Drepturile acordate intimatului prin

hotărârea instanței de fond, au fost prevăzute expres în Legea nr. 189/2000 și

în H.G. nr. 127/2002, astfel încât este nefondată susținerea recurentei privind

aplicarea greșită a unor dispoziții legale, care nu erau în vigoare la data

nașterii intimatului.

Față de considerentele expuse și

constatând că, potrivit art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., nu

există motive de casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat

prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 487 din 24 aprilie 2003

a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 noiembrie 2003.