ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3751/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 17 februarie 2006, reclamantul B.I. a solicitat anularea hotărârii nr.

17784 din 15 iunie 2005, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj și

recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, motivând că a avut

statutul de persoană refugiată din motive etnice, fiind născut în timpul refugiului

părinților săi din Ardealul de Nord, în localitatea Câmpia Turzii.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 175 din 31

martie 2006, prin care a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 17784 din 15

iunie 2005, emisă de pârâtă și a obligat pârâta să recunoască reclamantului,

calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000,

pentru perioada 8 octombrie 1943 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile

bănești cuvenite, începând cu data de 1 mai 2005.

Hotărând astfel, instanța de

fond a reținut că reclamantul s-a născut la data de 8 octombrie 1943, dată la

care părinții săi erau strămutați, din motive etnice, din localitatea de

domiciliu și a dobândit prin naștere, statutul de refugiat, îndeplinind

condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru acordarea

drepturilor recunoscute prin această lege.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând casarea

hotărârii și respingerea acțiunii formulate de B.I.

Recurenta a susținut că

hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, în condițiile în care Legea

nr. 189/2000 și H.G. nr. 127/2002 nu cuprind prevederi referitoare la

persoanele care s-au născut în perioada de strămutare a părinților lor, iar

intimatul nu se încadrează în categoriile de persoane stabilite expres și

limitativ prin dispozițiile legale sus menționate.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia persoana,

cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6

septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: lit. c) a fost strămutată în altă localitate

decât cea de domiciliu.

Prin Normele de aplicare a

ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate

în altă localitate decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele

expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de

populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

Cum strămutarea din

localitatea de domiciliu, în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de

persecuție etnică, ce durează pe toată durata strămutării, în mod legal

instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au

fost strămutați, are același statut ca aceștia, perioada fiind de la data

nașterii lui și până la data retrocedării pământului românesc.

Situația de refugiat a

rezultat, din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor B.E.

și M.P., copia legitimației tatălui reclamantului emisă de Comisariatul General

al Refugiaților din Nordul Transilvaniei și copiile actelor de stare civilă ale

reclamantului.

Interpretarea dată de

instanță este corectă și nu adaugă la lege.

În consecință, soluția

instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește ca nefondat și, în

baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 175 din

31 martie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 noiembrie 2006.