ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2241/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 15

decembrie 2005, reclamanta C.F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 19197 din 24 noiembrie 2005,

cu consecința obligării pârâtei, la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr.

189/2000.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că s-a născut în perioada de refugiu a părinților săi, iar legiuitorul

nu a instituit nici o excepție de la recunoașterea statutului de refugiat,

copiilor născuți în refugiu.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 21

din 17 ianuarie 2006, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată, obligând

pârâta, să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiată în perioada 22

ianuarie 1943 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările

ulterioare, începând cu data de 1 octombrie 2005.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut, în esență, că beneficiază de prevederile art. 1 din Legea nr. 189/2000,

și copiii născuți în refugiu, întrucât aceștia nu aveau posibilitatea

stabilirii unui alt domiciliu, iar privațiunile impuse părinților i-au afectat

implicit și pe aceștia.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut, în esență, că

reclamanta a fost încadrată abuziv în categoria persoanelor refugiate,

prevăzută de art. 2 din H.G. nr. 127/2002, întrucât nu și-a schimbat domiciliul

și nici nu a suferit persecuții din motive etnice.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana,

cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6

septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.

Prin Normele de aplicare a

ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă

localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate,

refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca

urmare a unui tratat bilateral.

În speță, în mod legal instanța a

apreciat că și copilul născut după strămutarea părinților, are același statut,

ca aceștia, întrucât a suferit toate consecințele nefavorabile ce au decurs din

această situație.

Faptul că reclamanta se încadrează

în prevederile legale menționate, rezultă din probele administrate în cauză,

respectiv: declarația martorilor F.L. și C.L., hotărârea nr. 2559 din 28

februarie 2003, prin care mamei reclamantei i s-a stabilit calitatea de

beneficiară a Legii nr. 189/2000 și copia actului de naștere.

În consecință, soluția instanței

fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 21 din 17 ianuarie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 iunie 2006.