ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 498/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 498/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
acțiunea înregistrată la data de 13 iunie 2003, reclamantul P.M.S. a solicitat,
în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii
pârâtei nr. 9766 din 6 mai 2003 și obligarea acesteia să-i acorde drepturile
prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Motivându-și
cererea, reclamantul a arătat că are calitatea de persoană refugiată, în
sensul actelor normative indicate, fiind născut în perioada refugiului
părinților săi.
Curtea
de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința
civilă nr. 828 din 10 iulie 2003, a admis acțiunea, a anulat hotărârea
contestată și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de
refugiat în perioada 25 iunie 1943 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile
bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu
modificările ulterioare, începând cu data de 1 aprilie 2003.
Pentru
a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în conformitate cu dispozițiile
Codului familiei și ale Decretului nr. 31/1954, reclamantul avea domiciliul părinților
și că, pentru motive de echitate, nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu
copiilor născuți în timpul refugiului părinților, mai ales că prevederile
aplicabile persoanelor strămutate (refugiate) nu stipulează în mod imperativ
înlăturarea acestei categorii de persoane de la acordarea drepturilor
compensatorii.
Împotriva
sentinței a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj.
Din
analiza actelor și lucrărilor dosarului, se constată că hotărârea recurată i-a
fost comunicată pârâtei la data de 24 iulie 2003 și că aceasta a declarat
recurs la data de 12 august 2003.
Cum,
potrivit dispozițiilor art. 301 C. proc. civ. termenul de declarare a
recursului este de 15 zile de la data comunicării hotărârii ce se atacă,
rezultă că recursul a fost promovat cu depășirea acestui termen.
Având
în vedere natura imperativă a termenului fix, prevăzut de legea procesuală
pentru exercitarea unui drept, reiese că nerespectarea acestuia atrage sancțiunea
decăderii, în conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. (1) teza 1 C. proc.
civ.
Constatând
că recursul nu a fost declarat în termenul imperativ prevăzut de art. 301 din C.
proc. civ. și că recurenta nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea
în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voința sa, Curtea
urmează să dea eficiență prevederilor legale sancționatorii mai sus indicate și
să dispună în sensul respingerii recursului ca tardiv declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge
recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței
civile nr. 828 din 10 iulie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și
de contencios administrativ, ca fiind tardiv formulat.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 6 februarie 2004.