ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 789/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamanta P.M. a solicitat anularea hotărârii nr. 13521 din 11 martie 2004, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj și obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât are calitate de persoană refugiată, fiind născută în refugiu, la data de 28 ianuarie 1942. Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 581 din 28 aprilie 2004, a admis acțiunea formulată de P.M., a anulat hotărârea nr. 13521 din 1 martie 2004. A obligat pârâta să recunoască reclamantei, calitatea de persoană refugiată, în perioada 22 ianuarie 1942 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu 1 decembrie 2003. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în considerarea dispozițiilor art. 100 C. fam. și a art. 14 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, pentru reclamanta minoră era exclus alt domiciliu, decât cel al părinților săi. Ținând cont și de contextul general în care cetățenii români au suferit prejudicii, prin refugiere, instanța apreciază că pentru motive de echitate nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu, minorilor, refugiați împreună cu părinții sau născuți în refugiu, statul având îndatorirea de protecție și sprijin în mod egal, a tuturor cetățenilor săi. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut în esență că soluția instanței de fond este greșită, întrucât Legea nr. 189/2000 (art. 1) și H.G. nr. 127/2002 (art. 1 și 2), prevăd în mod expres și limitativ, categoriile de persoane care beneficiază de aceste drepturi. Or, intimata nu intră în nici una din aceste categorii, fiind născută la data de 22 ianuarie 1942, în localitatea de refugiu a părinților săi, Caianu, județul Cluj. Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, a constatat că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate.

Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice. Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație. Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate. Ca atare, instanța de fond a reținut corect situația de fapt și a interpretat judicios dispozițiile legale aplicabile. Pe cale de consecință, recursul declarat de pârâtă este nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 581 din 28 aprilie 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2005.