ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2058/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Cluj sub nr. 4918/33 din 30 noiembrie 2006, reclamanta L.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P.C., anularea Hotărârii nr. 20182 din 12 iulie 2006 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative menționate, fiind născută în refugiu. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 46 din 29 ianuarie 2007 a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta L.M.

în contradictoriu cu pârâta C.J.P.C. și în consecință a dispus anularea Hotărârii nr. 20182 din 12 iulie 2006 emisă de pârâtă. A obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiat în perioada 1 mai 1942 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 iulie 2005. În motivarea soluției s-a reținut că, reclamanta minoră fiind, a părăsit împreună cu antecesorii săi localitatea Viișoara, din cauza persecuțiilor etnice exercitate de autoritățile din Ardeal. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen pârâta C.J.P.C., criticând pentru nelegalitate, susținând în esență că, reclamanta nu are calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 întrucât localitatea din care s-a mutat nu se afla sub ocupație străină, motivul plecării fiind doar o nouă alegere de domiciliu.

Examinând sentința atacată în raport cu motivul invocat, probele administrate în cauză, dispozițiile legale incidente pricinii, precum și potrivit art. 304 1 C. proc. civ., se constată că, recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate în actul normativ. Art. 2 din Normele de aplicare ale prevederilor O.G. nr. 105/1999 stabilește că, persoana strămutată este aceea care a fost mutată sau a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.

Din probele administrate în cauză rezultă că, părăsirea domiciliului de către reclamanta minoră, cu familia sa, din localitatea Viișoara, județul Cluj și refugierea în localitatea Apahida, județul Cluj a fost determinată de persecuțiile etnice care s-au exercitat asupra reclamantei și familiei sale, așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în Instanță: F.C. și P.F. și din celelalte înscrisuri depuse la dosar. Împrejurarea că, reclamanta este de etnie maghiară nu prezintă relevanță sub aspectul recunoașterii statutului de refugiat, deoarece legea nu face o distincție în acest sens, iar persecuția etnică a fost dovedită. În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P.C. împotriva sentinței civile nr. 46 din 29 ianuarie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 aprilie 2007.