Decizia nr. 2096/2007 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 29/2007 a Curții de Apel Cluj

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj reclamanta F.V. a solicitat în contradictoriu cu C.J.P.C., anularea Hotărârii nr. 20492 din 28 august 2006 emisă de pârâtă, obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de refugiată și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000. În susținerea acțiunii, reclamanta a depus mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă și declarațiile autentificate ale unor martori din care a rezultat că aceasta, împreună cu familia s-a refugiat din localitatea Viișoara, județul Cluj, unde s-a născut, în localitatea Dej, județul Cluj. Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 29 din 19 ianuarie 2007 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea, a anulat Hotărârea nr. 20492 din 28 august 2006 emisă de pârâtă, a obligat-o să-i recunoască calitatea de refugiată în perioada iunie 1942 - 6 martie 1945 și, totodată, să-i acorde drepturile bănești prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 mai 2006. Pentru a pronunța această hotărâre, Instanța de Fond a reținut, în esență, că părăsirea domiciliului de către familia reclamantei s-a datorat persecuției pe motive etnice, constând în agresiuni verbale și fizice din partea legionarilor și distrugerea unor bunuri.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, C.J.P.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pe motiv că schimbul de domiciliu al reclamantei nu s-a datorat persecuției etnice, întrucât localitatea din care s-a mutat aceasta era liberă, iar în lipsa ocupației hortiste, nu se poate susține că a existat persecuție etnică. Examinând cauza și sentința atacată, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre situațiile expres prevăzute de lege.

Prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele și/ sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice. Cum în cauză s-a făcut dovada că reclamanta împreună cu familia s-a refugiat din localitatea Viișoara, în localitatea Dej în perioada iunie 1942 - 6 martie 1945, în mod corect Instanța de Fond a reținut că aceasta a suportat consecințele morale și materiale ale refugiului și este îndreptățită să se bucure de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că Instanța de Fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de C.J.P.C. împotriva sentinței nr. 29 din 19 ianuarie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2007.