ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2096/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj reclamanta F.V. a solicitat în contradictoriu cu C.J.P.C., anularea Hotărârii

nr. 20492 din 28 august 2006 emisă de pârâtă, obligarea acesteia să-i

recunoască calitatea de refugiată și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea

nr. 189/2000.

În susținerea acțiunii, reclamanta a

depus mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă și declarațiile

autentificate ale unor martori din care a rezultat că aceasta, împreună cu

familia s-a refugiat din localitatea Viișoara, județul Cluj, unde s-a născut,

în localitatea Dej, județul Cluj.

Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea

acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 29 din 19 ianuarie

2007 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea, a anulat Hotărârea nr. 20492 din 28 august 2006 emisă

de pârâtă, a obligat-o să-i recunoască calitatea de refugiată în perioada iunie

1942 - 6 martie 1945 și, totodată, să-i acorde drepturile bănești prevăzute de

Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 mai 2006.

Pentru a pronunța această hotărâre, Instanța de

Fond a reținut, în esență, că părăsirea domiciliului de către familia

reclamantei s-a datorat persecuției pe motive etnice, constând în agresiuni

verbale și fizice din partea legionarilor și distrugerea unor bunuri.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

pârâta, C.J.P.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pe motiv că

schimbul de domiciliu al reclamantei nu s-a datorat persecuției etnice,

întrucât localitatea din care s-a mutat aceasta era liberă, iar în lipsa

ocupației hortiste, nu se poate susține că a existat persecuție etnică.

Examinând cauza și sentința atacată, Curtea

constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată

prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ

persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere

de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre situațiile expres prevăzute de lege.

Prin persoana care a fost strămutată,

expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege persoana care a fost

mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din

motive etnice.

Legiuitorul a urmărit să acorde

drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele și/ sau au

avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice.

Cum în cauză s-a făcut dovada că reclamanta

împreună cu familia s-a refugiat din localitatea Viișoara, în localitatea Dej

în perioada iunie 1942 - 6 martie 1945, în mod corect Instanța de Fond a

reținut că aceasta a suportat consecințele morale și materiale ale refugiului

și este îndreptățită să se bucure de drepturile prevăzute de Legea nr.

189/2000.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că Instanța

de Fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

În consecință, pentru considerentele arătate și

în conformitate cu art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat,

menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.J.P.C. împotriva

sentinței nr. 29 din 19 ianuarie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială

de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19

aprilie 2007.