ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 01.04.2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1371/2008

HOTĂRÂRE
01.04.2008
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1371/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamantul

B.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, anularea Hotărârii

nr. 21566 din 9 iulie 2007 emisă de

pârâtă,

și obligarea acesteia la emiterea unei noi hotărâri privind

acordarea drepturilor de refugiat din motive

etnice prevăzute de

Legea nr. 189/2000.

În

motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în perioada

octombrie 1940 - martie 1945

s-a refugiat împreună cu părinții săi,

de etnie maghiară, din localitatea Viișoara, aflată

sub administrație românească în localitatea Coasta, aflată sub ocupație

maghiară.

Prin

sentința civilă nr. 527 din 29 octombrie 2007, Curtea de

Apel Cluj, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal,

a admis acțiunea formulată de reclamantul B.G.,

dispunând

anularea

Hotărârii nr. 21566 din 9 iulie 2007 emisă de pârâtă și a

obligat pârâta să-i recunoască

reclamantului calitatea de refugiat în

perioada octombrie 1940 - 6 martie 1945 și să-i

acorde drepturile

bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr.

189/2000 cu

modificările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie

2007.

Pentru a

hotărî astfel, Instanța de Fond a reținut că din probele administrate în cauză

rezultă că reclamantul împreună cu familia sa

a fost nevoit să părăsească localitatea de domiciliu,

deoarece părinții săi fiind de etnie maghiară au fost supuși persecuțiilor

etnice de către legionari și a tăcut dovada că a

suferit prejudicii în

urma refugierii forțate, motiv pentru care

excluderea sa de la

beneficiul acordat de

lege refugiaților este nelegală.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs C.J.

invocând dispozițiile art. 304

1

C.

proc. civ.

Se susține, în esență, că Instanța

de Fond nu a analizat

temeinic declarațiile

autentificate ale martorilor și nici pe cele date sub prestare de jurământ,

care nu au putut preciza cu exactitate nici

data refugiului, nici

localitatea de plecare sau cea de refugiu,

neputând

fi coroborate în favoarea reclamantului, iar localitatea

Viișoara a

rămas sub administrație românească.

Recursul

este nefondat.

Examinând

sentința atacată în raport cu actele și lucrările

dosarului, cu criticile formulate de recurentă,

precum și cu

dispozițiile legale incidente

în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

din

Curtea constată că recursul este ne fondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit

art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999

privind acordarea unor drepturi persoanelor

persecutate de către

regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie

1940 până la 6 martie

1945 din motive etnice, cu modificările și

completările ulterioare, de prevederile acestui act

normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus

menționată, a avut de suferit persecuții etnice,

în sensul că a fost

refugiată,

expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege

menționat, rezultă că

drepturile compensatorii

se acordă tuturor cetățenilor români, care,

din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, rară a

distinge între etniile acestora (români,

maghiari, evrei, rromi, etc.),

această situație putând fi dovedită cu

acte oficiale, iar în lipsa

acestora cu

declarații de martori, potrivit art. 4 alin. (1) din H.G.

127/2002 cuprinzând Normele metodologice de

aplicare a O.G.

105/1999, reclamantul făcând dovada legală a temeiniciei

pretențiilor sale.

Este de notorietate situația că,

în urma încheierii Dictatului

de la Viena,

prin care au fost cedate anumite teritorii românești din

Ardealul de

Nord, au avut loc persecuții etnice reciproce,

exercitate atât de regimul hortist asupra populației românești din

teritoriile ocupate, dar și de către administrația

românească asupra

populației maghiare din teritoriile neocupate.

Cum din

dovezile administrate în cauză (acte de stare civilă,

declarații de martori

autentificate și declarații date sub prestare de

jurământ în fața instanței de

fond) rezultă că reclamantul, la data

refugiului, avea vârsta de 2 ani, fiind născut la

data de 3 septembrie

1938 (fila 2 din dosarul de fond), iar părinții săi B.G. și B.

au părăsit localitatea de domiciliu -

Viișoara, aflată sub jurisdicția autorităților

românești, în luna

octombrie 1940, este evident că, reclamantul, nu putea avea altă

situație decât a

părinților săi, fiind minor la acel moment.

În aceste condiții,

toate consecințele nefavorabile suportate

de

părinții reclamantului, ca urmare a refugiului, s-au răsfrânt și

asupra

lui, fapt care îl îndreptățește la recunoașterea calității de refugiat și

acordarea drepturilor prevăzute de Legea 189/2000,

astfel cum, în mod corect, a reținut Instanța de Fond.

În ceea ce

privește cererea de obligare a recurentei - pârâte la

plata cheltuielilor de judecată,

formulată, prin întâmpinare, de

intimatul - reclamant B.G., Înalta Curte constată că nu

sunt

îndeplinite dispozițiile

art. 274 C. proc. civ.,

nefiind depus la

dosar nici un înscris justificativ al unor astfel de

cheltuieli, urmând să respingă cererea ca

nedovedită.

Față de

argumentele expuse mai sus, Înalta Curte constată să

sentința pronunțată de Curtea

de Apel Cluj, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, este temeinică

și legală, și în

temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

recursul va fi respins ca nefondat.

Respinge

recursul declarat de C.J.P. Cluj, împotriva sentinței civile nr. 527 din 29

octombrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal,

ca

nefondat.

Respinge cererea formulată de

intimatul - reclamant B.

cheltuielilor de judecată în recurs, ca

nedovedită.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-04-10
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1561/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 2 mai 2007, reclamantul B.T. a chemat în judecată pe pârâta C.J.P. Cluj, solicitând anularea Hotărârii nr. 20996 din 26 apri
ÎCCJ 2008-10-07
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3302/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamantul M.l a solicitat, în contradicto
ÎCCJ 2007-04-19
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2096/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj reclamanta F.V. a solicitat în contradictoriu cu C.J.P.C., anularea Hotărârii nr. 20492 din 28 august 20
ÎCCJ 2008-03-14
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1062/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ reclamanta M.A. a chemat în judecată C.J.P. Cluj solicitând anularea Hotărârii nr. 21649
ÎCCJ 2008-04-16
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1651/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 19 septembrie 2007, reclamanta M.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, anularea Hotărârii nr. 22072 din 2
Sursă