ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1101/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Cluj sub nr. 4677/33 din 10 octombrie 2006, reclamanta Ș.R. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P.C., anularea Hotărârii nr. 20270 din 13 iulie 2006 emisă de pârâtă, cu consecința recunoașterii în favoarea reclamantei a calității de refugiat pentru perioada octombrie 1940 - 6 martie 1945 și acordare drepturilor bănești începând cu 1 noiembrie 2004. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 434 din 23 octombrie 2006 a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Ș.R.

în contradictoriu cu pârâta C.J.P.C. A dispus anularea Hotărârii nr. 20270 din 13 iulie 2006 emisă de pârâtă, a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiat în perioada 1 octombrie 1940 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 martie 2006. În motivarea soluției s-a reținut că, toți cetățenii români, indiferent de etnie aflați pe teritoriul Statului Român, în teritorii cedate ori păstrate sub administrație românească și care au avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind nevoiți să-și părăsească localitatea de domiciliu, sunt beneficiari ai prevederilor art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen pârâta C.J.P.C., criticând-o pentru nelegalitate, susținând în esență că, localitatea din care s-a mutat reclamanta, schimbându-și domiciliul era sub autoritatea autorităților române, motiv pentru care reclamanta nu îndeplinește cerințele art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. Examinând sentința atacată în raport cu motivul de recurs invocat, probele administrate în cauză, dispozițiile legale incidente pricinii, precum și potrivit art. 304 1 C. proc. civ. se constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente. Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana - cetățean român care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate în actul normativ.

Art. 2 din Normele de aplicare ale prevederilor O.G. nr. 105/1999 stabilește că, persoana strămutată este aceea care a fost mutată sau a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice. Din probele administrate în cauză rezultă că, părăsirea domiciliului de către reclamantă împreună cu familia sa din localitatea Petroșani, județul Hunedoara, și refugierea în localitatea Sighetu Marmației, județul Maramureș, a fost determinată de persecuțiile etnice care s-au exercitat asupra reclamantei și familiei sale, așa cum rezultă din declarațiile autentificate ale martorilor ca și din celelalte înscrisuri depuse la dosar. Împrejurarea că, reclamanta este de etnie maghiară nu prezintă relevanță sub aspectul recunoașterii statutului de refugiat, deoarece legea nu face nici o distincție în acest sens, iar persecuția etnică a fost dovedită.

Așa fiind, având în vedere cele mai sus menționate, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul declarat de pârâtă ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P.C. împotriva sentinței civile nr. 434 din 23 octombrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2007.