ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1101/2007

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ

înregistrată la Curtea de Apel Cluj sub nr. 4677/33 din 10 octombrie 2006,

reclamanta Ș.R. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P.C., anularea

Hotărârii nr. 20270 din 13 iulie 2006 emisă de pârâtă, cu consecința

recunoașterii în favoarea reclamantei a calității de refugiat pentru perioada

octombrie 1940 - 6 martie 1945 și acordare drepturilor bănești începând cu 1

noiembrie 2004.

Curtea de

Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin

sentința civilă nr. 434 din 23 octombrie 2006 a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Ș.R. în contradictoriu cu pârâta C.J.P.C. A

dispus anularea Hotărârii nr. 20270 din 13 iulie 2006 emisă de pârâtă, a obligat

pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiat în perioada 1

octombrie 1940 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare,

începând cu data de 1 martie 2006.

În motivarea

soluției s-a reținut că, toți cetățenii români, indiferent de etnie aflați pe

teritoriul Statului Român, în teritorii cedate ori păstrate sub administrație

românească și care au avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind

nevoiți să-și părăsească localitatea de domiciliu, sunt beneficiari ai

prevederilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs în termen pârâta C.J.P.C., criticând-o

pentru nelegalitate, susținând în esență că, localitatea din care s-a mutat

reclamanta, schimbându-și domiciliul era sub autoritatea autorităților române,

motiv pentru care reclamanta nu îndeplinește cerințele art. 1 lit. c) din Legea

nr. 189/2000.

Examinând

sentința atacată în raport cu motivul de recurs invocat, probele administrate

în cauză, dispozițiile legale incidente pricinii, precum și potrivit art. 304

1

C. proc. civ. se constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.

Potrivit

dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000,

beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana - cetățean român care

în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la

6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile

enumerate în actul normativ.

Art. 2 din

Normele de aplicare ale prevederilor O.G. nr. 105/1999 stabilește că, persoana

strămutată este aceea care a fost mutată sau a fost obligată să-și schimbe

domiciliul în altă localitate, din motive etnice.

Din probele

administrate în cauză rezultă că, părăsirea domiciliului de către reclamantă

împreună cu familia sa din localitatea Petroșani, județul Hunedoara, și

refugierea în localitatea Sighetu Marmației, județul Maramureș, a fost

determinată de persecuțiile etnice care s-au exercitat asupra reclamantei și

familiei sale, așa cum rezultă din declarațiile autentificate ale martorilor ca

și din celelalte înscrisuri depuse la dosar.

Împrejurarea

că, reclamanta este de etnie maghiară nu prezintă relevanță sub aspectul

recunoașterii statutului de refugiat, deoarece legea nu face nici o distincție

în acest sens, iar persecuția etnică a fost dovedită.

Așa fiind, având în

vedere cele mai sus menționate, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., se va respinge recursul declarat de pârâtă ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de C.J.P.C. împotriva sentinței civile nr. 434 din 23

octombrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 21 februarie 2007.