ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1100/2007

Asupra recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ

înregistrată la Curtea de Apel Cluj sub nr. 4461/33 din 4 septembrie 2006,

reclamantul H.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P.C., anularea Hotărârii

nr. 20235 din 13 iulie 2006, emisă de aceasta și obligarea pârâtei la

recunoașterea calității de refugiat a reclamantului și la acordarea drepturilor

prevăzute de Legea nr. 189/ 2000.

Curtea de

Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin

sentința civilă nr. 384 din 4 octombrie 2006 a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul H.A. împotriva pârâtei C.J.P.C. și în

consecință a dispus anularea Hotărârii nr. 20235 din 13 iulie 2006 emisă de

pârâtă. A obligat pârâta să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat

în perioada 15 septembrie 1940 - 15 septembrie 1944 și să-i acorde drepturile

bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu

modificările ulterioare, începând cu data de 1 martie 2006.

În motivarea

soluției s-a reținut că, reclamantul a dovedit cu declarațiile autentificate

ale martorilor P.A. și M.I. că a fost nevoit să se refugieze din cauza

persecuțiilor etnice împreună cu părinții săi, din luna septembrie 1940 până în

luna septembrie 1944, fiind îndreptățit să beneficieze de prevederile Legii

189/2000.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs în termen pârâta C.J.P.C., criticând-o pentru

nelegalitate, susținând în esență că, localitatea Bica din care s-a mutat

reclamantul, împreună cu familia sa era sub autoritatea Statului Român, motiv

pentru care reclamantul nu îndeplinește cerințele art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Examinând

sentința atacată în raport cu motivul de recurs invocat, probele administrate

în cauză, dispozițiile legale incidente pricinii, precum și potrivit art. 304

1

C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat, pentru următoarele

considerente.

Potrivit

prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000,

beneficiază de prevederile acestei ordonanțe, persoana - cetățean român care în

perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6

martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile

enumerate în actul normativ.

Din interpretarea

teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că, atât obiectul cât și scopul

reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru

prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în

perioada arătată, din motive etnice.

Dispozițiile art.

1 lit. c) din actul normativ sunt aplicabile persoanelor care au fost nevoite

să-și părăsească localitatea de domiciliu din teritoriile vremelnic ocupate și

să se refugieze pe teritoriul aflat sub administrație românească, în acest sens

fiind și prevederile art. 2 din Norma adoptată la 14 februarie 2002 de Guvernul

României, în aplicarea O.G. nr. 105/1999.

Așadar Instanța de Fond

a reținut în mod corect că, reclamantul H.A., născut la 23 octombrie 1929 a fost nevoit să se refugieze din luna septembrie 1940 până în luna septembrie 1944 din satul

Bica, comuna Mănăstireni, județul Cluj, în satul Rașca, județul Cluj, din cauza

persecuțiilor etnice, martorii P.A. și M.I. având la rândul lor, calitatea de

beneficiari ai drepturilor acordate prin art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

În

consecință, soluția adoptată de Instanța de Fond este legală și temeinică, iar

recursul nefondat, urmează a fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.J.P.C.

împotriva sentinței civile nr. 384 din 4 octombrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 februarie 2007.