ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1436/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 8 ianuarie 2008, reclamantul D.S.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, A.N.P. și Ministerul Justiției (în prezent Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești), anularea H.G. nr. 1267/2007, anularea deciziei nr. 1011 din 24 octombrie 2007 a directorului general al A.N.P. și repunerea sa în situația anterioară, în sensul obligării A.N.P. la numirea sa în funcția publică deținută anterior emiterii acestor acte administrative, precum și suspendarea, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, a executării actelor contestate, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, la data de 23 noiembrie 2007, a fost eliberat din funcție prin decizia nr. 1011 din 24 octombrie 2007, urmare publicării H.G. nr. 1267 din 17 octombrie 2007, care prevedea reducerea unui număr de 9 posturi din aparatul propriu al Ministerului Justiției și a unui număr de 6 posturi din cadrul A.N.P. A susținut că H.G. nr. 1267/2007 este nelegală, fiind emisă cu încălcarea normelor referitoare la reorganizarea instituțiilor publice prevăzute de Legea nr. 188/1999, a celor privitoare la statutul special al funcționarului public denumit manager public, respectiv O.U.G. nr. 56/2004 și H.G. nr. 283/2005, precum și a celor privind transparența decizională în administrația publică cuprinse în Legea nr. 52/2003.

Reclamantul a menționat că, începând cu data de 16 decembrie 2005, și-a desfășurat activitatea în cadrul Ministerului Justiției în funcția de manager public, iar din 8 martie 2006 a fost detașat și, ulterior, transferat în interes de serviciu la A.N.P. și că reducerea posturilor de manager public a fost nejustificată, în condițiile în care se solicitase, mai înainte cu 6 luni, suplimentarea numărului acestor posturi. S-a mai arătat că decizia de eliberare din funcție este emisă cu încălcarea dispozițiilor art. II alin. (3) din H.G. nr. 1267/2007, care prevedeau în mod expres obligația transferului persoanelor care ocupau funcțiile desființate. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2346 din 17 septembrie 2008, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Instanța a reținut că soluția se impune, întrucât prin decizia nr. 1011 din 24 octombrie 2007, emisă de directorul general al A.N.P., au fost respectate condițiile prevăzute de art. 99 alin. (1) lit. b) și alin. (2) și (3) din Legea nr. 188/1999 și că, prin decizia nr. 1100 din 23 noiembrie 2007, reclamantul a fost transferat, fiind încadrat la Institutul Național de Administrare din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, în acest mod fiind respectate prevederile art. II alin. (3) din H.G. nr. 1267/2007, privind transferul managerilor publici. Cu privire la repunerea părților în situația anterioară, instanța a reținut că acest lucru nu este posibil, având în vedere că, prin H.G nr. 1267/2007, postul ocupat de reclamant nu mai există.

Împotriva sus menționatei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul D.S.I. În motivarea cererii, recurentul invocă dispozițiile art. 304 pct. 6-10 C. proc. civ., arătând: - Că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de anulare a H.G. nr. 1267 din 23 octombrie 2007, prin care au fost desființate ilegal șase funcții de manager public din cadrul A.N.P.. Arată recurentul că acest act normativ nu respectă condițiile stabilite de dispozițiile art. 100 din Legea nr. 188/1999, care arată că o reducere a posturilor se justifică doar dacă: se mai modifică semnificativ atribuțiile funcției publice desființate sau sunt modificate condițiile de ocupare a postului, dar în speță niciuna dintre aceste condiții nu a fot îndeplinită.

De asemenea, susține recurentul că actul a fost emis cu încălcarea dispozițiilor privind adoptarea actelor normative și transparența decizională. - Că instanța a considerat, în mod greșit, că decizia nr. 1011/2007 a Directorului general al A.N.P. este legală, întrucât din probele prezentate rezultă nerespectarea termenelor de preaviz și că actul dispune altă măsură decât cea permisă de O.U.G. nr. 56/2004 privind statutul managerilor publici, în caz de reorganizare. Consideră recurentul că măsura legală ce putea fi luată era transferul, cu sprijinul A.N.F.P., iar nu eliberarea din funcție, cum s-a procedat în cazul lui. Arată recurentul că însuși actul atacat, H.G. nr. 1267/2007 prevede obligativitatea transferului.

- Că aprecierile instanței de fond, în legătură cu competența emiterii deciziei atacate, dacă s-ar fi îndeplinit condițiile legale privind restructurarea, deși sunt valabile, nu au legătură cu natura cererii reclamantului, întrucât problema de fond era aceea că H.G. nr. 1267/2007 și Ordonanța Președintelui A.N.P. nr. 1011/2007 nu au fundament legal, pentru că reclamantul nu a contestat vocația instituțiilor în cauză de a-și reorganiza activitatea . Consideră recurentul că situația de fapt că, ulterior emiterii celor două acte, a cerut transferul nu acoperă ilegalitatea actelor, iar conform Legii nr. 188/1999, orice funcționar public eliberat din funcție, poate cere transferul pe o funcție echivalentă vacantă.

Recursul nu se fondează. 1. Dispozitivul sentinței atacate prevede respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, iar în considerentele ei este analizată legalitatea deciziei și implicit a H.G. nr. 1267/2007, în raport cu legea, cu dreptul comun în materia statutului funcționarului public, Legea nr. 188/1999. De altfel, invocarea nelegalității H.G. nr. 1267/2007, în raport cu dispozițiile Legii nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, este nefondată, întrucât actul normativ vizat nu se încadrează definiției din art. 3 lit. a) din lege: hotărârea în speță avea ca scop reorganizarea unei autorități care are ca obiect administrarea penitenciarelor din România, ca urmare nu poate fi considerat „cu aplicabilitate generală” și nici de interes cetățenesc, în sensul dispozițiilor art. 1 alin. (2) lit. b) din lege.

Mai mult, actul normativ în speță nu se referă la normele substanțiale de administrare a penitenciarelor, ci la schema de organizare a acestora, vizând exclusiv managerii lor. 2. O.U.G. nr. 56/2004 (M.Of. nr. 590 din 1 iulie 2004) privind crearea statutului special al funcționarului public denumit „manager public” prevede în art. 16: „(1) Statutul de manager public se poate pierde în cazul obținerii unor rezultate nesatisfacătoare la evaluările performanțelor profesionale individuale periodice, în cazul săvârșirii de abateri disciplinare, precum și în condițiile art. 84 din Legea nr. 188/1999, republicată. (2) În cazul pierderii statutului de manager public, A.N.F.P. ia măsurile necesare pentru redistribuirea persoanelor respective pe o funcție publică generală, în limita funcțiilor publice vacante.

(3) În cazul pierderii statutului de manager public, persoanele care au încheiat angajamentul prevăzut la art. 7 alin. (2) au obligația să lucreze în administrația publică până la expirarea duratei prevăzute în angajament.” De asemenea, dispozițiile art. 22 alin. (1) din ordonanță prevăd că ea se completează cu cele ale Legii nr. 188/1999. H.G. nr. 1267/2007 (M. Of nr. 718 din 23 octombrie 2007 prevede în art. II alin. (3): „Persoanelor care ocupă posturile reduse potrivit art. (1) și (2) li se aplică dispozițiile cuprinse în O.U.G. nr. 56/2004 privind crearea statutului special al funcționarului public denumit manager public, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 452/2004, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la transferul managerilor publici în cadrul altor autorități sau instituții publice”.

Textul la care trimite cel de mai sus este: „ Art. 15 (1) Managerii publici au obligația să fi desfășurat activitate în cadrul a cel puțin două autorități sau instituții publice ca o condiție necesară pentru a participa la concursul organizat pentru accederea în categoria înalților funcționari publici. (2) În vederea îndeplinirii acestei obligații, managerii publici pot solicita A.N.F.P. transferul în cadrul altei autorități sau instituții publice, pe o funcție publică de manager public echivalentă. (3) Comisia poate solicita, de asemenea, transferul în cadrul altei autorități sau instituții publice, pe o funcție publică de manager public echivalentă, în condițiile legii.” Așadar , în situația specială a reducerii unor posturi, H.G.

nr. 1267/2007 instituie o normă de protecție pentru managerul a cărui funcție a fost redusă, creând beneficiul unui transfer care, în actul normativ special, O.U.G. nr. 56/2004, era prevăzut pentru altă situație juridică. În speță, prin decizia atacată s-a dispus eliberarea din funcția de manager public deținută, dar redusă conform Art. II alin. (2) și, ulterior, prin altă decizie, transferul conform art. II alin. (3). Situația de fapt că măsura din art. II s-a aplicat prin două decizii succesive nu contravine O.U.G. nr. 56/2004 și nici Legii nr. 188/1999, întrucât prin decizia nr. 1011/2007 eliberarea din funcție s-a dispus începând cu 23 noiembrie 2007, iar decizia de transfer nr. 1100/2007 a fost emisă chiar la 23 noiembrie 2007. Așadar, termenul de preaviz din prima decizie a fost respectat, iar cariera de funcționar a reclamantului nu a fost afectată de nicio perioadă de întrerupere.

3. Considerentele sentinței privind legalitatea emiterii deciziei atacate cuprind, în mod firesc, analiza de legalitate sub toate aspectele, inclusiv cel al competenței emitentului, aspect care nu este superfluu și nu afectează câtuși de puțin temeinicia sentinței. În fine, se cuvine a observa că reclamantul, nu numai că nu a evocat în acțiune decizia de transfer, dar nici nu a făcut dovada că măsura s-ar fi luat la cererea sa expresă, iar nu prin efectul art. II alin. (3) din H.G. nr. 1267/2007.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul D.S.I. împotriva sentinței civile nr. 2346 din 17 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2009.