ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1436/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 8

ianuarie 2008, reclamantul D.S.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții

Guvernul României, A.N.P. și Ministerul Justiției (în prezent Ministerul

Justiției și Libertăților Cetățenești), anularea H.G. nr. 1267/2007, anularea

deciziei nr. 1011 din 24 octombrie 2007 a directorului general al A.N.P. și

repunerea sa în situația anterioară, în sensul obligării A.N.P. la numirea sa

în funcția publică deținută anterior emiterii acestor acte administrative,

precum și suspendarea, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, a executării

actelor contestate, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că, la data de 23 noiembrie 2007, a fost eliberat din funcție prin

decizia nr. 1011 din 24 octombrie 2007, urmare publicării H.G. nr. 1267 din 17

octombrie 2007, care prevedea reducerea unui număr de 9 posturi din aparatul

propriu al Ministerului Justiției și a unui număr de 6 posturi din cadrul A.N.P.

A susținut că H.G. nr. 1267/2007 este

nelegală, fiind emisă cu încălcarea normelor referitoare la reorganizarea

instituțiilor publice prevăzute de Legea nr. 188/1999, a celor privitoare la

statutul special al funcționarului public denumit manager public, respectiv

O.U.G. nr. 56/2004 și H.G. nr. 283/2005, precum și a celor privind transparența

decizională în administrația publică cuprinse în Legea nr. 52/2003.

Reclamantul a menționat că, începând cu

data de 16 decembrie 2005, și-a desfășurat activitatea în cadrul Ministerului

Justiției în funcția de manager public, iar din 8 martie 2006 a fost detașat

și, ulterior, transferat în interes de serviciu la A.N.P. și că reducerea

posturilor de manager public a fost nejustificată, în condițiile în care se solicitase,

mai înainte cu 6 luni, suplimentarea numărului acestor posturi.

S-a mai arătat că decizia de eliberare din

funcție este emisă cu încălcarea dispozițiilor art. II alin. (3) din H.G. nr.

1267/2007, care prevedeau în mod expres obligația transferului persoanelor care

ocupau funcțiile desființate.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2346 din 17

septembrie 2008, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Instanța a reținut că soluția se impune,

întrucât prin decizia nr. 1011 din 24 octombrie 2007, emisă de directorul

general al A.N.P., au fost respectate condițiile prevăzute de art. 99 alin. (1)

lit. b) și alin. (2) și (3) din Legea nr. 188/1999 și că, prin decizia nr. 1100

din 23 noiembrie 2007, reclamantul a fost transferat, fiind încadrat la

Institutul Național de Administrare din cadrul Ministerului Internelor și

Reformei Administrative, în acest mod fiind respectate prevederile art. II

alin. (3) din H.G. nr. 1267/2007, privind transferul managerilor publici.

Cu privire la repunerea părților în

situația anterioară, instanța a reținut că acest lucru nu este posibil, având

în vedere că, prin H.G nr. 1267/2007, postul ocupat de reclamant nu mai există.

Împotriva sus menționatei sentințe a declarat

recurs, în termenul legal, reclamantul D.S.I.

În motivarea cererii, recurentul invocă

dispozițiile art. 304 pct. 6-10 C. proc. civ., arătând:

- Că instanța nu s-a pronunțat asupra

cererii de anulare a H.G. nr. 1267 din 23 octombrie 2007, prin care au fost

desființate ilegal șase funcții de manager public din cadrul A.N.P..

Arată recurentul că acest act normativ nu

respectă condițiile stabilite de dispozițiile art. 100 din Legea nr. 188/1999,

care arată că o reducere a posturilor se justifică doar dacă: se mai modifică

semnificativ atribuțiile funcției publice desființate sau sunt modificate

condițiile de ocupare a postului, dar în speță niciuna dintre aceste condiții

nu a fot îndeplinită.

De asemenea, susține recurentul că actul

a fost emis cu încălcarea dispozițiilor privind adoptarea actelor normative și

transparența decizională.

- Că instanța a considerat, în mod greșit,

că decizia nr. 1011/2007 a Directorului general al A.N.P. este legală, întrucât

din probele prezentate rezultă nerespectarea termenelor de preaviz și că actul

dispune altă măsură decât cea permisă de O.U.G. nr. 56/2004 privind statutul

managerilor publici, în caz de reorganizare.

Consideră recurentul că măsura legală ce

putea fi luată era transferul, cu sprijinul A.N.F.P., iar nu eliberarea din

funcție, cum s-a procedat în cazul lui. Arată recurentul că însuși actul atacat,

H.G. nr. 1267/2007 prevede obligativitatea transferului.

- Că aprecierile instanței de fond, în

legătură cu competența emiterii deciziei atacate, dacă s-ar fi îndeplinit

condițiile legale privind restructurarea, deși sunt valabile, nu au legătură cu

natura cererii reclamantului, întrucât problema de fond era aceea că H.G. nr.

1267/2007 și Ordonanța Președintelui A.N.P. nr. 1011/2007 nu au fundament

legal, pentru că reclamantul nu a contestat vocația instituțiilor în cauză de

a-și reorganiza activitatea .

Consideră recurentul că situația de fapt

că, ulterior emiterii celor două acte, a cerut transferul nu acoperă

ilegalitatea actelor, iar conform Legii nr. 188/1999, orice funcționar public

eliberat din funcție, poate cere transferul pe o funcție echivalentă vacantă.

Recursul nu se fondează.

respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, iar în considerentele ei este analizată

legalitatea deciziei și implicit a H.G. nr. 1267/2007, în raport cu legea, cu

dreptul comun în materia statutului funcționarului public, Legea nr. 188/1999.

De altfel, invocarea nelegalității

H.G. nr. 1267/2007, în raport cu dispozițiile Legii nr. 52/2003 privind transparența

decizională în administrația publică, este nefondată, întrucât actul normativ vizat

nu se încadrează definiției din art. 3 lit. a) din lege: hotărârea în speță

avea ca scop reorganizarea unei autorități care are ca obiect administrarea penitenciarelor

din România, ca urmare nu poate fi considerat „cu aplicabilitate generală” și

nici de interes cetățenesc, în sensul dispozițiilor art. 1 alin. (2) lit. b)

din lege. Mai mult, actul normativ în speță nu se referă la normele

substanțiale de administrare a penitenciarelor, ci la schema de organizare a

acestora, vizând exclusiv managerii lor.

din 1 iulie 2004) privind crearea statutului special al funcționarului public

denumit „manager public” prevede în art. 16:

„(1) Statutul

de manager public se poate pierde în cazul obținerii unor rezultate

nesatisfacătoare la

evaluările performanțelor profesionale individuale periodice, în cazul

săvârșirii de abateri

disciplinare, precum

și în condițiile art. 84 din Legea nr. 188/1999, republicată.

(2) În cazul pierderii statutului de

manager public, A.N.F.P. ia

măsurile

necesare pentru redistribuirea persoanelor respective pe o funcție publică

generală, în limita

funcțiilor publice vacante.

(3) În cazul pierderii statutului de

manager public, persoanele care au încheiat angajamentul

prevăzut la art. 7 alin. (2) au obligația să

lucreze în administrația publică până la expirarea duratei

prevăzute în

angajament.”

De asemenea, dispozițiile art. 22

alin. (1) din ordonanță prevăd că ea se completează cu cele ale Legii nr.

188/1999.

H.G. nr. 1267/2007 (M. Of nr. 718

din 23 octombrie 2007 prevede în art. II alin. (3):

„Persoanelor care ocupă posturile

reduse potrivit art. (1) și (2) li se aplică dispozițiile cuprinse

în O.U.G. nr. 56/2004 privind crearea statutului

special al funcționarului public denumit manager public, aprobată cu modificări

și completări prin Legea nr. 452/2004, cu modificările și completările

ulterioare, referitoare la transferul managerilor publici în cadrul altor

autorități sau instituții publice”.

Textul la care

trimite cel de mai sus este:

„

Art. 15 (1) Managerii publici au obligația să fi desfășurat activitate în

cadrul a cel puțin două autorități sau

instituții publice ca o condiție necesară pentru a participa

la concursul organizat pentru accederea în categoria înalților funcționari

publici.

(2) În vederea

îndeplinirii acestei obligații, managerii publici pot solicita A.N.F.P.

transferul în cadrul altei autorități sau

instituții publice, pe o funcție publică de

manager public echivalentă.

(3) Comisia poate solicita,

de asemenea, transferul în cadrul altei autorități sau instituții publice, pe o

funcție publică de manager public echivalentă, în condițiile legii.”

Așadar , în situația

specială a reducerii unor posturi, H.G. nr. 1267/2007 instituie o normă de

protecție pentru managerul a cărui funcție a fost redusă, creând beneficiul unui

transfer care, în actul normativ special, O.U.G. nr. 56/2004, era prevăzut

pentru altă situație juridică.

În speță, prin decizia

atacată s-a dispus eliberarea din funcția de manager public deținută, dar

redusă conform Art. II alin. (2) și, ulterior, prin altă decizie, transferul conform

art. II alin. (3).

Situația de fapt că măsura

din art. II s-a aplicat prin două decizii succesive nu contravine O.U.G. nr.

56/2004 și nici Legii nr. 188/1999, întrucât prin decizia nr. 1011/2007

eliberarea din funcție s-a dispus începând cu 23 noiembrie 2007, iar decizia de

transfer nr. 1100/2007 a fost emisă chiar la 23 noiembrie 2007. Așadar,

termenul de preaviz din prima decizie a fost respectat, iar cariera de

funcționar a reclamantului nu a fost afectată de nicio perioadă de întrerupere.

privind legalitatea emiterii deciziei atacate cuprind, în mod firesc, analiza

de legalitate sub toate aspectele, inclusiv cel al competenței emitentului,

aspect care nu este superfluu și nu afectează câtuși de puțin temeinicia

sentinței.

În fine, se cuvine a observa

că reclamantul, nu numai că nu a evocat în acțiune decizia de transfer, dar

nici nu a făcut dovada că măsura s-ar fi luat la cererea sa expresă, iar nu

prin efectul art. II alin. (3) din H.G. nr. 1267/2007.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul D.S.I.

împotriva sentinței civile nr. 2346 din 17 septembrie 2008 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17

martie 2009.