ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1056/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 16 aprilie 2007 reclamantul G.T. a solicitat, pe calea contenciosului administrativ, anularea Ordinului nr. 80 din 7 martie 2007 al M.A.P.D.R. ca fiind netemeinic și nelegal și obligarea pârâtului să îl numească în funcția publică de conducere de director general la D.G.I.T.C. În motivarea acțiunii sale, reclamantul a arătat că, prin Ordinul nr. 80 din 7 martie 2007 al M.A.P.D.R., i s-a acordat un preaviz de 30 de zile, în perioada 07 martie 2007 - 05 aprilie 2007, iar după expirarea perioadei de preaviz, s-a dispus eliberarea din funcția publică de conducere de D.G.C.C.

al M.A.P.D.R. În opinia reclamantului, măsura eliberării din funcția publică de conducere, dispusă prin Ordinul nr. 80 din 7 martie 2007, este nelegală și netemeinică, întrucât, urmare restructurării și aprobării noii structuri organizatorice și a Statului de funcții ale M.A.P.D.R., noul compartiment înființat - D.G.I.T.C. - are aceleași atribuții ca fosta D.G.I., aflată în subordinea Corpului de Control al M.A.P.D.R. Noul compartiment, D.G.I.T.C., cumulează parte din atribuțiile Corpului de Control și toate atribuțiile D.G.I., astfel încât urmare H.G. nr. 164 din 14 februarie 2007 pentru modificarea anexei 1 la H.G. nr. 155/2005, nu a avut loc o restructurare a activității acestui compartiment.

Aceasta, arată reclamantul, în condițiile în care, nu a avut loc o reducere a personalului, ci, dimpotrivă, numărul de posturi conform noii structuri organizatorice, a crescut. Ca atare, măsura eliberării sale din funcția publică de conducere, s-a dispus cu încălcarea dispozițiilor art. 84 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cu care în caz de reorganizare a autorității și instituției publice, funcționarii publici vor fi numiți în noile funcții publice sau, după caz, în noile compartimente, în situația în care potrivit lit. c) a alin. (1),este schimbată denumirea fără modificare în proporție de peste 50% a atribuțiilor aferente funcției publice.

A mai arătat reclamantul că ordinul atacat încalcă aceste prevederi legale, întrucât, în mod abuziv, s-a dispus eliberarea sa din funcție după expirarea perioadei de preaviz, în condițiile în care trebuia să fie numit, direct, la noul compartiment D.G.I.T.C. în noua funcție de conducere care este o funcție identică și similară atribuțiilor îndeplinite ca director general al Corpului de Control al ministrului. Astfel, arată reclamantul, conform Regulamentului de Organizare și Funcționare al M.A.P.D.R., Corpul de Control al ministrului verifică sesizările cu privire la încălcarea normelor legale, aflate în unitățile din subordine, în coordonarea și sub autoritatea ministrului, prevăzute de H.G.

nr. 155/2005 (anexele 2, 3 și 4) și face propuneri pentru sancționarea disciplinară a celor vinovați (art. 21 lit. f) din Regulamentul de Organizare și Funcționare al M.A.P.D.R.). Rezultă, deci, că atribuțiile noii funcții de conducere a D.G.I.T.C. sunt similare cu cele exercitate în funcția publică de conducere de director general al Corpului de Control al Ministrului, întrucât putea verifica chiar și activitatea Direcției de Inspecție. Totodată, având în vedere că potrivit funcției publice de conducere din care a fost eliberat prin Ordinul nr. 80 din 7 martie 2007, a desfășurat activități similare cu cele impuse de noua funcție publică de conducere a noului compartiment D.G.I.T.C., măsura dispusă încalcă și dispozițiile art. 84 3 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 188/1999, susține reclamantul.

Potrivit și acestor dispoziții legale, urmare reorganizării, în mod nelegal și abuziv a fost eliberat din funcția publică de conducere, în condițiile în care autoritatea publică era obligată să îl numească direct în noua funcție publică de conducere a D.G.I.T.C., funcție vacantă, întrucât în vechea funcție, ocupată prin concurs, a desfășurat activități similare noii funcții publice, deoarece prin reorganizare în noul compartiment s-a schimbat denumirea fără modificarea în proporție de peste 50% a atribuțiilor aferente funcției publice. Pârâtul M.A.D.R. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, în principal, ca inadmisibilă pentru lipsa procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1821 din 26 iunie 2007, a admis excepția de inadmisibilitate invocată din oficiu de instanță și a respins acțiunea pe acest motiv. Pentru a se pronunța în sensul arătat Instanța de Fond a reținut, în esență, că Ordinul nr. 80 din 7 martie 2007 prin care s-a acordat preaviz reclamantului este un act premergător, iar din dispozițiile Legii nr. 188/1999 rezultă că actul administrativ care poate face obiectul acțiunii în justiție pe calea contenciosului administrativ este actul prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, iar nu actul prin care s-a acordat dreptul de preaviz.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul G.T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că, în mod greșit, Instanța de Fond a considerat că Ordinul nr. 80 din 7 martie 2007 al M.A.P.D.R. este un act premergător și nu un act administrativ împotriva căruia să se poată formula acțiune în contencios administrativ, în condițiile și termenele prevăzute de Legea 554/2004. Recurentul susține că prin Ordinul nr. 80 din 7 martie 2007, M.A.P.D.R. a dispus nu numai acordarea preavizului de 30 de zile reclamantului, dar și eliberarea sa din funcția publică de conducere, de director general al Corpului de Control al ministrului, conform art. 1 alin. (2) din ordin.

Ca atare, prin Ordinul nr. 80 din 7 martie 2007, întemeiat pe dispozițiile art. 84 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, s-a stins raportul juridic dintre recurentul - reclamant și autoritatea publică, care l-a eliberat pe reclamant din funcția publică de conducere, urmare reducerii postului ocupat, ca o consecință a reorganizării activității. Mai susține recurentul că Ordinul nr. 80 din 7 martie 2007 a produs efecte juridice în sensul eliberării sale din funcția publică de conducere, așa cum se prevede în art. 1 alin. (2) al ordinului și cum rezultă chiar din titulatura acestuia. În opinia recurentului, faptul că Ordinul a produs efecte juridice rezultă nu numai din prevederile art. 1 alin. (2) ale acestuia, unde se stipulează foarte clar că „domnul T.G.

se eliberează din funcția publică de conducere" la data expirării perioadei de preaviz, dar și din prevederile art. 2 ale Ordinului, unde se menționează cine va lua măsurile de punere în aplicare a prevederilor art. 84 2 alin. (5) și (6) din Legea 188/1999, ca o consecință a producerii efectelor juridice ale eliberării din funcție a reclamantului. Conform acestor prevederi legale, în perioada de preaviz, dacă în cadrul autorității publice există funcții publice vacante corespunzătoare, aceasta are obligația de a le pune la dispoziția funcționarilor publici, iar în caz contrar, are obligația de a solicita A.N.F.P., în perioada de preaviz, lista funcțiilor publice vacante. Așadar, arată recurentul, rezultă clar că Ordinul nr. 80 din 7 martie 2007 a produs efecte juridice sub condiție potestativă, în sensul prevăzut de art. 84 2 din Legea 188/1999, la data expirării termenului de preaviz de 30 de zile calendaristice de la data comunicării ordinului.

Faptul că, ulterior, prin Ordinul nr. 150 din 26 martie 2007, începând cu data acestui ordin, reclamantul a fost eliberat din funcția publică de conducere, de director general al Corpului de Control al ministrului, și a fost numit în funcția publică de conducere, de director general adjunct la D.G.M.F.F.F.C., nu înseamnă că Ordinul nr. 80 din 7 martie 2007 nu a produs efecte juridice. Ca atare, arată recurentul, în mod greșit Instanța de Fond a considerat că ordinul contestat este un act premergător și nu un act administrativ, interpretându-l greșit și schimbând natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, în condițiile în care acesta a produs efecte juridice, stingând raportul juridic dintre recurentul - reclamant si autoritatea publică.

Instanța de Fond a aplicat greșit dispozițiile art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât Ordinul 80/2007 este un act administrativ în înțelesul acestor prevederi legale, respectiv un act unilateral cu caracter individual, emis de o autoritate în vederea executării legii, ce stinge raporturi juridice, în sensul eliberării sale din funcție conform art. 84 2 și art. 84 3 din Legea 188/1999, arată recurentul. În opinia recurentului, Ordinul nr. 80/2007, fiind un act administrativ în sensul prevăzut de art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, împotriva acestuia se poate formula acțiune în contencios administrativ. Intimatul M.A.D.R. a formulat doar note scrise.

Examinând cauza în raport cu toate criticile aduse soluției Instanței de Fond, cu toate probele administrate și apărările formulate precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 , Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Astfel, Înalta Curte reține, pe de o parte, că prin acțiune a fost atacat doar Ordinul nr. 80 din 7 martie 2007, astfel cum reclamantul a precizat atât prin răspunsul la întâmpinare, cât și prin concluziile orale formulate cu ocazia dezbaterilor consemnate în practicaua sentinței din 26 iunie 2007. Mai mult, Înalta Curte constată că tocmai recurentul - reclamant în mod explicit și stăruitor a subliniat că Ordinul nr. 80 din 7 martie 2007 emis în baza art. 84 2 alin. (1) lit. b) și alin. (3) și (5) din Legea nr. 188/1999 nu este un act administrativ în sensul prevăzut de art. 89 alin. (1) din Legea nr. 188/1999.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că Instanța de Fond a analizat corect situația de fapt și a realizat o încadrare juridică adecvată, actul atacat neîntrunind exigențele prevăzute de art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 privind actul administrativ, dispoziții coroborate cu cele ale Legii nr. 188/1999. De altfel, Înalta Curte constată, fără putere de tăgadă, că recurentul - reclamant a fost eliberat din funcție prin Ordinul nr. 150 din 26 martie 2007, act neatacat în cauză. Prin urmare, constatând că sentința atacată este temeinică și legală, iar criticile aduse acesteia nefondate, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ. coroborate cu cele ale art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de G.T. împotriva sentinței civile nr. 1821 din 26 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 martie 2008.