ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2272/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererile înregistrate la Curtea de Apel Timișoara la 4 ianuarie 2007 în Dosarul nr. 16/59/2007, la 6 februarie 2007 în Dosarul nr. 344/59/2007 și la 2 martie 2007 în Dosarul nr. 523/59/2007, reclamantul D.G.D. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta A.N.V. să se dispună anularea Ordinului nr. 8829 din 17 noiembrie 2006 privind aprobarea Regulamentului pentru organizarea și desfășurarea examenelor pentru numirea în funcțiile vacante în statul de funcții al autorității pârâte, anularea actului administrativ intitulat „preaviz” și emis cu nr. 63955/238 din 24 noiembrie 2006 și a actelor administrative subsecvente, inclusiv a examenului organizat în baza Ordinului nr. 8829 din 17 noiembrie 2006, anularea Ordinului nr. 10084 din 29 decembrie 2006 prin care a fost eliberat din funcția publică pe care o exercită în cadrul D.R.V.

Arad și a tuturor actelor administrative subsecvente. Reclamantul a solicitat și obligarea pârâtei să-l reîncadreze în funcția publică deținută anterior și să-i plătească drepturile bănești de care a fost privat de la data eliberării sale din funcție și daunele morale în sumă de 70.000 lei. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că actele administrative atacate sunt nelegale, deoarece s-a dispus eliberarea sa din funcție pentru că, urmare desființării postului său, nu a optat pentru înscrierea la examenul de ocupare a unui post vacant similar, deși dispozițiile Legii nr. 188/1999 prevăd că în situația desființării posturilor deținute de funcționari publici, autoritatea administrativă este obligată să pună la dispoziția funcționarului public posturile vacante existente.

Reclamantul a mai arătat că, dacă autoritatea publică nu are funcții vacante, este obligată să solicite A.N.F.P., în perioada de preaviz, lista funcțiilor publice vacante, iar dacă nu există o funcție vacantă corespunzătoare, funcționarul public va fi transferat în interesul serviciului sau la cerere, ceea ce nu s-a realizat în cazul său, ca urmare a emiterii ordinelor contestate. La termenul de judecată din 10 aprilie 2007, Dosarele nr. 344/59/2007 și nr. 523/59/2007 au fost conexate la Dosarul nr. 16/59/2007, iar reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 9 din H.G. nr. 1552/2006 privind reorganizarea și funcționarea A.N.V. Curtea de Apel Timișoara a calificat excepția invocată ca fiind o modificare a acțiunii și a respins-o prin încheierea din 10 aprilie 2007, cu motivarea că reprezintă un petit în plus și introduce un nou pârât în cauză, recomandând părții să formuleze o acțiune separată cu acest obiect.

Prin sentința civilă nr. 139 din 15 mai 2007, aceeași instanță a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând că actele administrative atacate sunt legale și temeinice, fiind emise în executarea dispozițiilor H.G. nr. 1552/2006. Împotriva acestei sentințe și împotriva încheierii din 10 aprilie 2007 a declarat recurs reclamantul și recursul său a fost admis prin Decizia nr. 460 din 7 februarie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Instanța de recurs a casat hotărârile atacate și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, reținând că în mod greșit a fost calificată excepția de nelegalitate invocată de reclamant ca fiind o modificare a acțiunii, deși prima instanță a fost sesizată în baza dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 și trebuia să soluționeze cu prioritate această excepție de nelegalitate, de care depinde judecarea pe fond a litigiului.

În fond după casare, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 9 din H.G. nr. 1552/2006 prin încheierea dată în ședința publică de la 29 septembrie 2008. Instanța de fond a reținut că dispozițiile art. 9 din H.G. nr. 1552/2006 privind Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea examenelor sunt conforme prevederilor art. 84 din Legea nr. 188/1999, în executarea cărora au fost adoptate. Pe fondul cauzei, s-a pronunțat sentința civilă nr. 269 din 27 octombrie 2008, prin care a fost respinsă acțiunea ca nefondată, cu motivarea că actele administrative atacate sunt legale și temeinice, fiind emise în conformitate cu H.G.

nr. 1552/2006, care a prevăzut o reorganizare a activității A.N.V., determinată de factori obiectivi, respectiv intrarea României în U.E., și pe cale de consecință, desființarea frontierei existente între România și statele membre ale U.E. și implicit, a birourilor vamale Cenad, Turnu, Nădlac, Vârșand și Curtici. În vederea executării acestui act normativ, s-a considerat că pârâta a procedat corect la organizarea examenelor, în vederea numirii în funcțiile vacante existente la data de 1 ianuarie 2007 a personalului vamal și contractual din cadrul birourilor vamale de frontieră desființate și prin preavizul comunicat reclamantului, i s-a adus la cunoștință că are posibilitatea să se înscrie la examenul pentru ocuparea unui post vacant similar celui deținut anterior reorganizării.

Instanța de fond a constatat că organizarea examenului de către pârâtă s-a realizat în deplină concordanță cu dispozițiile art. 84 3 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 republicată, care prevăd obligația instituției publice de a organiza examen în situația în care numărul solicitărilor este mai mare în raport cu numărul posturilor vacante. Susținerea reclamantului privind încălcarea dispozițiilor art. 84 2 alin. (6) din Legea nr. 188/1999 republicată, care vizează transferul în interesul serviciului sau la cerere, pe o funcție publică vacantă corespunzătoare, indicată în perioada de preaviz, a fost respinsă de instanța de fond cu motivarea că transferul în interesul serviciului se poate realiza doar cu consimțământul funcționarului public, iar din probatoriul administrat în cauză nu a rezultat exprimarea voinței reclamantului în acest sens sau formularea unei cereri de transfer.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată. Recurentul a susținut că în mod greșit instanța de fond a menținut ca fiind legale actul administrativ intitulat „preaviz” și decizia de eliberare a sa din funcția publică deținută, acte care au fost emise de autoritatea intimată cu încălcarea dispozițiilor art. 84 din Legea nr.,188/1999 republicată. În privința preavizului comunicat de intimată, s-a susținut că instanța de fond a considerat neîntemeiat că au fost respectate prevederile art. 84 2 alin. (5) și art. 84 3 din Legea nr. 188/199, republicată, dat fiind că prin acest preaviz i s-a impus înscrierea la examenul pentru ocuparea unei funcții publice vacante și sancțiunea pentru neînscrierea la examen a fost eliberarea sa din funcție.

În privința deciziei de eliberare a sa din funcția publică deținută, recurentul a susținut că instanța de fond nu a avut în vedere motivele de nelegalitate prin care a invocat încălcarea dispozițiilor art. 84 2 alin. (6) și art. 84 3 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, republicată, potrivit cărora, în perioada de preaviz, avea dreptul la un transfer prin intermediul A.N.F.P., iar după desființarea postului său, nu a fost respectat termenul de 1 an, în care nu pot fi înființate posturi noi, similare celor desființate prin reorganizarea activității. Din acest motiv, recurentul a considerat că postul său a fost desființat în mod artificial, pentru a fi reînființat sub o altă denumire, dar cu aceleași atribuții, după mai puțin de șase luni.

Recurentul a criticat și soluția de respingere a motivelor de nelegalitate invocate în privința Ordinului nr. 8829/2006, care nu a fost publicat în M. Of. al României, în conformitate cu prevederile art. 10 din Legea nr. 24/2000. Recurentul a învederat că instanța de fond nu a avut în vedere consecințele nepublicării acestui act administrativ și anume, lipsirea lui de efecte juridice față de subiectele de drept cărora le era adresat și nelegalitatea actelor administrative subsecvente, respectiv a actelor privind examenul organizat în baza unui ordin nelegal. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente: Prin H.G.

nr. 1552/2006 a fost reorganizată Autoritatea Națională a Vămilor, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană la data de 1 ianuarie 2007. Conform acestei reorganizări, A.N.V. a emis Ordinele nr. 8790 și nr. 8791 din 10 noiembrie 2006, prin care s-au desființat D.R.V. Arad și Timișoara, iar prin Ordinul nr. 8795 din 10 noiembrie 2006 s-a înființat D.R.V. Timișoara, care a preluat în subordine și birourile vamale de interior din fosta D.R.V. Arad și de asemenea, atribuțiile și competența teritorială a acesteia. Structura organizatorică a direcțiilor regionale vamale a fost adoptată pentru anul 2007 prin Ordinul nr. 8799 din 10 noiembrie 2006 emis de vicepreședintele A.N.V. Lista funcțiilor publice de execuție vacante a fost emisă la data de 1 ianuarie 2007, listă care cuprinde funcțiile publice vacante structurale pe sectoare de activitate, fiind prevăzut numărul posturilor vacante aferente funcției publice raportat la nivelul studiilor.

În cazul recurentului, a fost emis în conformitate cu dispozițiile art. 84 2 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 preavizul nr. 63955/238 din 24 noiembrie 2006, prin care i s-a adus la cunoștință faptul că postul său va fi desființat, că lista posturilor pentru care poate opta este afișată la sediul D.R.V. Arad, termenele de înscriere și de susținere a examenului, organizat numai în situația în care pentru același post au optat doi sau mai mulți funcționari publici. Înscrierea la examen echivalează cu exercitarea opțiunii de ocupare a unei funcții publice, așa după cum rezultă din întreaga procedură de reorganizare, în cadrul căreia au fost și funcționari publici redistribuiți în funcțiile publice vacante ca urmare a opțiunii exprimate, fără susținerea unui examen de departajare.

În consecință, eliberarea din funcția publică deținută anterior nu a fost dispusă de autoritatea intimată decât în situația neexercitării opțiunii pentru una din funcțiile publice vacante. Deși recurentul a optat pentru unul din cele 6 posturi de inspector I asistent 3 din cadrul D.R.V. Timișoara – S.S.P.A.T., funcție publică pentru care au mai optat alți 17 funcționari publici, nu s-a mai prezentat la examenul de departajare și ulterior, nu a optat pe parcursul reorganizării sau al procesului de redistribuire pentru nici una din funcțiile publice vacante din sistemul public. În atare situație, nu poate fi reținută susținerea recurentului privind încălcarea dispozițiilor art. 84 2 alin. (5) și alin. (6) din Legea nr. 188/1999.

Instanța de fond a constatat corect că autoritatea intimată nu avea obligația să solicite lista funcțiilor publice vacante din cadrul altor instituții publice, din moment ce în urma reorganizării au rămas vacante funcții publice echivalente celei deținute anterior de recurent, pentru care acesta avea posibilitatea ocupării prin redistribuire sau prin examen, în ipoteza mai multor candidaturi pentru același post. Pentru aceleași considerente, se dovedește a fi nefondată și susținerea din recurs privind încălcarea dispozițiilor art. 78 din Legea nr. 188/1999, dat fiind că nu a existat o cerere scrisă a recurentului pentru realizarea unui transfer, iar reglementarea susmenționată nu prevede obligația realizării transferului în perioada de preaviz.

Instanța de fond a respins întemeiat și susținerea recurentului - reclamant privind încălcarea dispozițiilor art. 100 pct. 5 din Legea nr. 188/1999, întrucât acestea nu sunt aplicabile în cauză în condițiile în care reorganizarea administrativă nu a afectat numărul total de posturi la nivelul autorității vamale. Astfel, se reține că prin H.G. nr. 532/2007 privind organizarea și funcționarea A.N.V. și Ordinul nr. 879 din 29 iunie 2007 emis de președintele A.N.A.F. nu au fost înființate funcții publice de execuție și numărul de posturi la nivelul autorității vamale a rămas egal cu cel anterior reorganizării.

În hotărârea instanței de fond au fost analizate toate argumentele de fapt și de drept invocate prin acțiune și s-a constatat corect legalitatea Ordinului nr. 10084 din 29 decembrie 2006 de eliberare a recurentului-reclamant din funcția publică deținută, ca o consecință a expirării termenului de preaviz și motivat de faptul că acesta nu a participat la examenul organizat de autoritatea intimată și nici nu a formulat o cerere scrisă de redistribuire a sa pe unul din posturile vacante, pentru care nu au optat alți funcționari publici.

Critica din recurs privind respingerea greșită a motivului de nelegalitate invocat față de nepublicarea Ordinului nr. 8829 din 17 noiembrie 2006 emis de autoritatea intimată este nefondată, pentru că acest act administrativ nu are caracter normativ și pe cale de consecință, nu face parte din categoria actelor administrației publice centrale de specialitate pentru care se prevede în art. 10 din Legea nr. 24/2000 obligația publicării în M. Of. al României, Partea I. Față de considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul D.G.D. împotriva sentinței civile nr. 269 din 27 octombrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2009.