ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2272/2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2272/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererile înregistrate la Curtea de Apel Timișoara la 4 ianuarie 2007 în Dosarul nr. 16/59/2007, la 6 februarie 2007 în

Dosarul nr. 344/59/2007 și la 2 martie 2007 în Dosarul nr. 523/59/2007,

reclamantul D.G.D. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta A.N.V. să se

dispună anularea Ordinului nr. 8829 din 17 noiembrie 2006 privind aprobarea

Regulamentului pentru organizarea și desfășurarea examenelor pentru numirea în

funcțiile vacante în statul de funcții al autorității pârâte, anularea actului

administrativ intitulat „preaviz” și emis cu nr. 63955/238 din 24 noiembrie

2006 și a actelor administrative subsecvente, inclusiv a examenului organizat

în baza Ordinului nr. 8829 din 17 noiembrie 2006, anularea Ordinului nr. 10084

din 29 decembrie 2006 prin care a fost eliberat din funcția publică pe care o

exercită în cadrul D.R.V. Arad și a tuturor actelor administrative subsecvente.

Reclamantul a solicitat și

obligarea pârâtei să-l reîncadreze în funcția publică deținută anterior și să-i

plătească drepturile bănești de care a fost privat de la data eliberării sale

din funcție și daunele morale în sumă de 70.000 lei.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că actele administrative atacate sunt nelegale, deoarece

s-a dispus eliberarea sa din funcție pentru că, urmare desființării postului

său, nu a optat pentru înscrierea la examenul de ocupare a unui post vacant

similar, deși dispozițiile Legii nr. 188/1999 prevăd că în situația

desființării posturilor deținute de funcționari publici, autoritatea

administrativă este obligată să pună la dispoziția funcționarului public

posturile vacante existente.

Reclamantul a mai arătat că,

dacă autoritatea publică nu are funcții vacante, este obligată să solicite A.N.F.P.,

în perioada de preaviz, lista funcțiilor publice vacante, iar dacă nu există o

funcție vacantă corespunzătoare, funcționarul public va fi transferat în

interesul serviciului sau la cerere, ceea ce nu s-a realizat în cazul său, ca

urmare a emiterii ordinelor contestate.

La termenul de judecată din

10 aprilie 2007, Dosarele nr. 344/59/2007 și nr. 523/59/2007 au fost conexate la

Dosarul nr. 16/59/2007, iar reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a

dispozițiilor art. 9 din H.G. nr. 1552/2006 privind reorganizarea și

funcționarea A.N.V.

Curtea de Apel Timișoara a

calificat excepția invocată ca fiind o modificare a acțiunii și a respins-o

prin încheierea din 10 aprilie 2007, cu motivarea că reprezintă un petit în

plus și introduce un nou pârât în cauză, recomandând părții să formuleze o

acțiune separată cu acest obiect.

Prin sentința civilă nr. 139

din 15 mai 2007, aceeași instanță a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând

că actele administrative atacate sunt legale și temeinice, fiind emise în

executarea dispozițiilor H.G. nr. 1552/2006.

Împotriva acestei sentințe

și împotriva încheierii din 10 aprilie 2007 a declarat recurs reclamantul și recursul său a fost admis prin Decizia nr. 460 din 7 februarie 2008 pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal.

Instanța de recurs a casat

hotărârile atacate și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași

instanță, reținând că în mod greșit a fost calificată excepția de nelegalitate invocată

de reclamant ca fiind o modificare a acțiunii, deși prima instanță a fost

sesizată în baza dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 și trebuia să

soluționeze cu prioritate această excepție de nelegalitate, de care depinde

judecarea pe fond a litigiului.

În fond după casare, Curtea

de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca

nefondată excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 9 din H.G. nr. 1552/2006

prin încheierea dată în ședința publică de la 29 septembrie 2008.

Instanța de fond a reținut

că dispozițiile art. 9 din H.G. nr. 1552/2006 privind Regulamentul pentru

organizarea și desfășurarea examenelor sunt conforme prevederilor art. 84 din

Legea nr. 188/1999, în executarea cărora au fost adoptate.

Pe fondul cauzei, s-a

pronunțat sentința civilă nr. 269 din 27 octombrie 2008, prin care a fost

respinsă acțiunea ca nefondată, cu motivarea că actele administrative atacate

sunt legale și temeinice, fiind emise în conformitate cu H.G. nr. 1552/2006,

care a prevăzut o reorganizare a activității A.N.V., determinată de factori obiectivi,

respectiv intrarea României în U.E., și pe cale de consecință, desființarea

frontierei existente între România și statele membre ale U.E. și implicit, a

birourilor vamale Cenad, Turnu, Nădlac, Vârșand și Curtici.

În vederea executării

acestui act normativ, s-a considerat că pârâta a procedat corect la organizarea

examenelor, în vederea numirii în funcțiile vacante existente la data de 1

ianuarie 2007 a personalului vamal și contractual din cadrul birourilor vamale

de frontieră desființate și prin preavizul comunicat reclamantului, i s-a adus

la cunoștință că are posibilitatea să se înscrie la examenul pentru ocuparea

unui post vacant similar celui deținut anterior reorganizării.

Instanța de fond a constatat

că organizarea examenului de către pârâtă s-a realizat în deplină concordanță

cu dispozițiile art. 84

3

alin. (3) din Legea nr. 188/1999

republicată, care prevăd obligația instituției publice de a organiza examen în

situația în care numărul solicitărilor este mai mare în raport cu numărul

posturilor vacante.

Susținerea reclamantului

privind încălcarea dispozițiilor art. 84

2

alin. (6) din Legea nr. 188/1999

republicată, care vizează transferul în interesul serviciului sau la cerere, pe

o funcție publică vacantă corespunzătoare, indicată în perioada de preaviz, a

fost respinsă de instanța de fond cu motivarea că transferul în interesul

serviciului se poate realiza doar cu consimțământul funcționarului public, iar

din probatoriul administrat în cauză nu a rezultat exprimarea voinței

reclamantului în acest sens sau formularea unei cereri de transfer.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea hotărârii atacate, în

sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

Recurentul a susținut că în

mod greșit instanța de fond a menținut ca fiind legale actul administrativ

intitulat „preaviz” și decizia de eliberare a sa din funcția publică deținută,

acte care au fost emise de autoritatea intimată cu încălcarea dispozițiilor art.

84 din Legea nr.,188/1999 republicată.

În privința preavizului

comunicat de intimată, s-a susținut că instanța de fond a considerat

neîntemeiat că au fost respectate prevederile art. 84

2

alin. (5) și art.

84

3

din Legea nr. 188/199, republicată, dat fiind că prin acest

preaviz i s-a impus înscrierea la examenul pentru ocuparea unei funcții publice

vacante și sancțiunea pentru neînscrierea la examen a fost eliberarea sa din

funcție.

În privința deciziei de

eliberare a sa din funcția publică deținută, recurentul a susținut că instanța

de fond nu a avut în vedere motivele de nelegalitate prin care a invocat

încălcarea dispozițiilor art. 84

2

alin. (6) și art. 84

3

alin.

(5) din Legea nr. 188/1999, republicată, potrivit cărora, în perioada de

preaviz, avea dreptul la un transfer prin intermediul A.N.F.P., iar după

desființarea postului său, nu a fost respectat termenul de 1 an, în care nu pot

fi înființate posturi noi, similare celor desființate prin reorganizarea

activității. Din acest motiv, recurentul a considerat că postul său a fost

desființat în mod artificial, pentru a fi reînființat sub o altă denumire, dar

cu aceleași atribuții, după mai puțin de șase luni.

Recurentul a criticat și

soluția de respingere a motivelor de nelegalitate invocate în privința

Ordinului nr. 8829/2006, care nu a fost publicat în M. Of. al României, în

conformitate cu prevederile art. 10 din Legea nr. 24/2000.

Recurentul a învederat că

instanța de fond nu a avut în vedere consecințele nepublicării acestui act

administrativ și anume, lipsirea lui de efecte juridice față de subiectele de

drept cărora le era adresat și nelegalitatea actelor administrative

subsecvente, respectiv a actelor privind examenul organizat în baza unui ordin

nelegal.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru

următoarele considerente:

Prin H.G. nr. 1552/2006 a

fost reorganizată Autoritatea Națională a Vămilor, ca urmare a aderării

României la Uniunea Europeană la data de 1 ianuarie 2007.

Conform acestei

reorganizări, A.N.V. a emis Ordinele nr. 8790 și nr. 8791 din 10 noiembrie

2006, prin care s-au desființat D.R.V. Arad și Timișoara, iar prin Ordinul nr. 8795

din 10 noiembrie 2006 s-a înființat D.R.V. Timișoara, care a preluat în subordine

și birourile vamale de interior din fosta D.R.V. Arad și de asemenea,

atribuțiile și competența teritorială a acesteia.

Structura organizatorică a

direcțiilor regionale vamale a fost adoptată pentru anul 2007 prin Ordinul nr. 8799

din 10 noiembrie 2006 emis de vicepreședintele A.N.V.

Lista funcțiilor publice de

execuție vacante a fost emisă la data de 1 ianuarie 2007, listă care cuprinde

funcțiile publice vacante structurale pe sectoare de activitate, fiind prevăzut

numărul posturilor vacante aferente funcției publice raportat la nivelul

studiilor.

În cazul recurentului, a

fost emis în conformitate cu dispozițiile art. 84

2

alin. (3) din

Legea nr. 188/1999 preavizul nr. 63955/238 din 24 noiembrie 2006, prin care i

s-a adus la cunoștință faptul că postul său va fi desființat, că lista

posturilor pentru care poate opta este afișată la sediul D.R.V. Arad, termenele

de înscriere și de susținere a examenului, organizat numai în situația în care

pentru același post au optat doi sau mai mulți funcționari publici.

Înscrierea la examen

echivalează cu exercitarea opțiunii de ocupare a unei funcții publice, așa după

cum rezultă din întreaga procedură de reorganizare, în cadrul căreia au fost și

funcționari publici redistribuiți în funcțiile publice vacante ca urmare a opțiunii

exprimate, fără susținerea unui examen de departajare.

În consecință, eliberarea

din funcția publică deținută anterior nu a fost dispusă de autoritatea intimată

decât în situația neexercitării opțiunii pentru una din funcțiile publice

vacante.

Deși recurentul a optat

pentru unul din cele 6 posturi de inspector I asistent 3 din cadrul D.R.V. Timișoara

– S.S.P.A.T., funcție publică pentru care au mai optat alți 17 funcționari

publici, nu s-a mai prezentat la examenul de departajare și ulterior, nu a optat

pe parcursul reorganizării sau al procesului de redistribuire pentru nici una

din funcțiile publice vacante din sistemul public.

În atare situație, nu poate

fi reținută susținerea recurentului privind încălcarea dispozițiilor art. 84

2

alin. (5) și alin. (6) din Legea nr. 188/1999.

Instanța de fond a constatat

corect că autoritatea intimată nu avea obligația să solicite lista funcțiilor

publice vacante din cadrul altor instituții publice, din moment ce în urma

reorganizării au rămas vacante funcții publice echivalente celei deținute

anterior de recurent, pentru care acesta avea posibilitatea ocupării prin

redistribuire sau prin examen, în ipoteza mai multor candidaturi pentru același

post.

Pentru aceleași

considerente, se dovedește a fi nefondată și susținerea din recurs privind

încălcarea dispozițiilor art. 78 din Legea nr. 188/1999, dat fiind că nu a

existat o cerere scrisă a recurentului pentru realizarea unui transfer, iar reglementarea

susmenționată nu prevede obligația realizării transferului în perioada de

preaviz.

Instanța de fond a respins

întemeiat și susținerea recurentului - reclamant privind încălcarea dispozițiilor

art. 100 pct. 5 din Legea nr. 188/1999, întrucât acestea nu sunt aplicabile în

cauză în condițiile în care reorganizarea administrativă nu a afectat numărul

total de posturi la nivelul autorității vamale.

Astfel, se reține că prin H.G.

nr. 532/2007 privind organizarea și funcționarea A.N.V. și Ordinul nr. 879 din

29 iunie 2007 emis de președintele A.N.A.F. nu au fost înființate funcții

publice de execuție și numărul de posturi la nivelul autorității vamale a rămas

egal cu cel anterior reorganizării.

În hotărârea instanței de

fond au fost analizate toate argumentele de fapt și de drept invocate prin

acțiune și s-a constatat corect legalitatea Ordinului nr. 10084 din 29

decembrie 2006 de eliberare a recurentului-reclamant din funcția publică

deținută, ca o consecință a expirării termenului de preaviz și motivat de

faptul că acesta nu a participat la examenul organizat de autoritatea intimată

și nici nu a formulat o cerere scrisă de redistribuire a sa pe unul din

posturile vacante, pentru care nu au optat alți funcționari publici.

Critica din recurs privind

respingerea greșită a motivului de nelegalitate invocat față de nepublicarea

Ordinului nr. 8829 din 17 noiembrie 2006 emis de autoritatea intimată este

nefondată, pentru că acest act administrativ nu are caracter normativ și pe

cale de consecință, nu face parte din categoria actelor administrației publice

centrale de specialitate pentru care se prevede în art. 10 din Legea nr. 24/2000

obligația publicării în M. Of. al României, Partea I.

Față de considerentele

expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii

atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul D.G.D. împotriva sentinței civile nr. 269 din 27 octombrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 15 aprilie 2009.