ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3429/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta F.M. a chemat în judecată pe pârâta A.N.V. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună: 1. anularea ordinului nr. 8829 din 17 noiembrie 2006 privind aprobarea Regulamentului pentru organizarea și desfășurarea examenelor pentru numirea în funcțiile vacante existente în statul de funcții al A.N.V.

– aparat propriu și structuri subordonate, la data de 1 ianuarie 2007; 2. anularea actului administrativ intitulat „preaviz” emis de pârâtă cu nr. 63955/186 din 24 noiembrie 2006; 3. anularea actelor administrative subsecvente, inclusiv a examenului organizat în baza ordinului nr. 8829 din 17 noiembrie 2006; 4. anularea ordinului nr. 10190 din 29 decembrie 2006 emis de pârâtă, ordin prin care a fost eliberată din funcția publică pe care o exercita în cadrul D.R.V.

Arad și a tuturor actelor administrative subsecvente care au stat la baza emiterii acestui ordin; 5. anularea răspunsului la plângerea prealabilă depusă împotriva ordinului de eliberare din funcție; 6. reîncadrarea sa pe funcția deținută anterior; 7. obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri pentru prejudiciile materiale cauzate prin eliberarea sa ilegală din funcție, despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat pentru perioada de la eliberarea sa din funcția publică și până la reintegrare; 8. obligarea pârâtei la plata sumei de 70.000 lei, cu titlu de daune morale. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, faptul că actele administrative privind desființarea postului pe care îl ocupa în cadrul autorității pârâte și organizarea examenului pentru numirea în funcțiile vacante existente în statul de funcții ale A.N.V.

– aparat propriu și structuri subordonate – sunt nelegale, fiind emise cu încălcarea prevederilor art. 84 2 alin. (5) și (6) și art. 84 3 din Legea nr. 188/1999, în forma în vigoare la data respectivă. Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 138 din 15 mai 2007, a respins ca nefondată acțiunea reclamantei. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 4830 din 12 decembrie 2007, a admis recursul declarat de reclamantă, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. În fond după casare, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 361 din 22 decembrie 2008, a admis cererea de intervenție formulată de M.E.F.

în interesul Guvernului României, a respins excepția de nelegalitate a art. 9 din H.G. nr. 1552/2006 invocată de reclamantă și a respins acțiunea reclamantei. Cu privire la excepția de nelegalitate anterior individualizată, prima instanță a reținut următoarele: Art. 9 din H.G. nr. 1552/2006 precizează că „personalul vamal și contractual din cadrul birourilor vamale de frontieră care își încetează activitatea, începând cu 1 ianuarie 2007, va fi numit pe bază de examen în funcțiile vacante, la data de 1 ianuarie 2007, existente în statele de funcții ale aparatului central al A.N.V., ale direcțiilor regionale vamale și birourilor vamale.” În opinia instanței, motivele invocării excepției de nelegalitate se referă la cerința impunerii condiției examenului pentru ocuparea funcțiilor vacante din cadrul A.N.V.

Or, în conformitate cu art. 84 3 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, este legală obligarea reclamantei la susținerea examenului, ca și condiție de numire într-o funcție publică, după reorganizarea A.N.V. Instanța a arătat faptul că art. 9 din H.G. nr. 1552/2006 nu adaugă la legea în aplicarea căreia a fost emis, ci preia o condiție impusă prin actul normativ cu forță juridică superioară (art. 84 3 alin. (3) din Legea nr. 188/1999). Pe fondul cauzei, prima instanță, în esență, a reținut următoarele: Emiterea de către pârâta din cauză a actelor administrative atacate de reclamantă a fost urmarea măsurilor legislative instituite prin H.G. nr. 1552/2006 privind reorganizarea și funcționarea Autorității Naționale a Vămilor.

Reorganizarea efectuată în aparatul vamal, prin raportare la cerințele art. 84 2 și art. 84 3 din Legea nr. 188/1999, reflectată în actele emise în privința reclamantei, evidențiază faptul că acesteia i s-a emis preavizul cerut de art. 84 2 alin. (3) al legii in discuție, având la dispoziție funcții vacante corespunzătoare, conform cerinței impuse de alin. (5) al articolului anterior arătat. În opinia instanței de fond, în situația în care nu ar fi existat funcții vacante corespunzătoare, pârâta ar fi avut obligația să solicite A.N.F.P., în perioada de preaviz, lista funcțiilor publice vacante, pe care funcționarul ar fi fost apoi transferat, în interesul serviciului sau la cerere. Instanța a constatat faptul că reclamanta a fost destituită din funcția publică pe care o deținea ca urmare a faptului că nu s-a prezentat la examenul pentru ocuparea posturilor vacante din cadrul A.N.V., în perioada de preaviz, menționată în actul contestat.

Pe de altă parte, prima instanță a arătat faptul că ordinul A.N.V. nr. 8829 din 17 noiembrie 2006 nu a fost publicat în M. Of., Partea I, deși era obligatorie publicarea sa, în temeiul art. 10 din Legea nr. 24/2000, fiind vorba de un act administrativ cu caracter normativ. În concepția curții, consecința nepublicării actului în discuție în M. Of. nu este nulitatea acestuia, întrucât publicarea nu este o condiție de valabilitate a actului, ci o cerință ulterioară emiterii lui. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta care a solicitat modificarea acesteia, în sensul admiterii acțiunii, fără a încadra în drept criticile formulate.

În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a arătat că soluția primei instanțe este greșită, din perspectiva următoarelor critici: 1) preavizul pe care i l-a transmis autoritatea intimată impunea înscrierea sa la examen în vederea ocupării unei funcții publice vacante (indiferent de numărul de candidați pentru acel post), sub sancțiunea eliberării din funcție, încălcând astfel prevederile art. 84 2 alin. (5) și art. 84 3 din Legea nr. 188/1999; 2) decizia de eliberare din funcție a fost emisă cu încălcarea art. 84 2 alin. (6) din Legea nr. 188/1999, care impunea autorității sau instituției publice obligația ca, în cazul în care nu existau funcții publice vacante corespunzătoare în structura sa, să solicite A.N.F.P., în perioada de preaviz, lista funcțiilor publice vacante, urmând ca funcționarul public să fie transferat în interesul serviciului sau la cerere, în ipoteza identificării unei funcții publice vacante corespunzătoare, în perioada de preaviz.

3) decizia de eliberare din funcție a fost emisă cu încălcarea art. 84 3 alin. (4) și (5) din Legea nr. 188/1999, întrucât reorganizarea aparatului vamal a fost fictivă; ea a fost realizată cu încălcarea principiului stabilității funcției publice; reducerea funcției publice pe care o ocupa anterior nu a fost justificată, ceea ce atrage nulitatea deciziei anterior arătate; 4) ordinul nr. 8829 din 17 noiembrie 2006 nu a fost publicat în M. Of., Partea I, motiv pentru care nu a intrat în vigoare și nu putea, pe cale de consecință, să fie pus în aplicare. Intimații Guvernul României și D.R.A.O.V. Timișoara au formulat întâmpinări în cauză prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând sentința atacată în raport de motivele de recurs formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Prin H.G. nr. 1552/2006, adoptată în temeiul art. 108 din Constituția României și art. 6 alin. (1) din Legea nr. 86/2006, a fost reglementată reorganizarea și funcționarea A.N.V., ca urmare a desființării, începând cu data de 1 ianuarie 2007, a birourilor vamale de frontieră situate la frontierele cu Republica Ungară și cu Bulgaria. Cu privire la personalul vizat de măsurile de reorganizare menționate, art. 9 din H.G.

nr. 1552/2006 prevedea următoarele: „(1) Personalul vamal și contractual din cadrul birourilor vamale de frontieră care își încetează activitatea, începând cu 1 ianuarie 2007, va fi numit pe bază de examen în funcțiile vacante, la data de 1 ianuarie 2007, existente în statele de funcții ale aparatului central al A.N.V., ale direcțiilor regionale vamale și birourilor vamale. (2) Personalul vamal și contractual din cadrul direcțiilor regionale vamale și al birourilor vamale care își reduc numărul de posturi prin reorganizare va fi numit pe bază de examen în posturile prevăzute în statele de funcții în vigoare la data de 1 ianuarie 2007. (3) Examenele pentru numirea în funcțiile vacante, prevăzute la alin. (1) și (2), se organizează până la data de 15 decembrie 2006. Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea examenelor se aprobă prin ordin al vicepreședintelui A.N.A.F., care conduce A.N.V.

(4) Personalul vamal și contractual ale cărui posturi se desființează sau se reduc, începând cu data de 1 ianuarie 2007, beneficiază de drepturile prevăzute de reglementările legale în vigoare”. Soluția instanței de fond în legătură cu excepția de nelegalitate a articolului anterior citat a fost în sensul respingerii acesteia, iar instanța de control judiciar achiesează la argumentele juridice expuse de prima instanță în sprijinul acestei soluții. Trebuie menționat faptul că, în scopul punerii în executare a prevederilor art. 9 din H.G. nr. 1552/2006, prin ordinul nr. 8829 din 17 noiembrie 2006 al A.N.V. a fost aprobat Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea examenelor pentru numirea în funcțiile vacante existente în statul de funcții al A.N.V.

– aparat propriu și structuri subordonate, la data de 1 ianuarie 2007. Recurenta-reclamanta a avut, până la data de 1 ianuarie 2007, calitatea de funcționar public (controlor vamal superior I) în cadrul A.N.V.(la Biroul Vamal Nădlac). Conform ordinului A.N.V. nr. 8790 din 10 noiembrie 2006, începând cu data de 1 ianuarie 2007, s-a desființat D.R.V. Arad. Potrivit ordinului nr. 8791 din 10 noiembrie 2006 emis de aceeași autoritate publică, începând cu data de 1 ianuarie 2007, s-a desființat D.R.V. Timișoara. De asemenea, în baza ordinului A.N.V. nr. 8795 din 10 noiembrie 2006, începând cu data de 1 ianuarie 2007, s-a înființat D.R.V. Timișoara. Ca urmare a acestei reorganizări, prin actul intitulat „preaviz”, eliberat sub nr. 63955/186 din 24 noiembrie 2006, intimata A.N.V.

a comunicat recurentei faptul că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, postul pe care îl ocupă în cadrul acesteia va fi desființat, iar aceasta are posibilitatea să opteze pentru înscrierea la un examen pentru ocuparea unui post vacant similar cu cel pe care îl deținea. Totodată, prin acest preaviz, recurenta a fost înștiințată că, în ipoteza în care nu optează pentru înscrierea la examen, va fi eliberată din funcția pe care o deținea. Din actele dosarului, a rezultat faptul că recurenta nu s-a înscris și nu a participat la examenul organizat de autoritatea intimată pentru ocuparea posturilor vacante în sistemul vamal. Înalta Curte apreciază că nu este fondată susținerea recurentei privind încălcarea art. 84 3 alin. (4) și (5) din Legea nr. 188/1999, în vigoare la data respectivă, în sensul că reducerea funcției publice pe care o ocupa anterior nu a fost justificată, iar reorganizarea aparatului vamal nu a fost efectivă.

Aceste susțineri sunt infirmate de amploarea procesului de reorganizare prin care a trecut A.N.V. și, în special, structurile sale deconcentrate, situate în zonele de frontieră cu Ungaria și Bulgaria, ca urmare a noilor realități, determinate de aderarea României la U.E., care a presupus desființarea mai multor birouri vamale de frontieră. Efectivitatea reorganizării rezultă în mod clar din actele existente la dosarul cauzei și din conținutul actelor administrativ normative emise în cadrul derulării procesului de reorganizare, care a atras redimensionarea întregii structuri organizatorice a direcțiilor teritoriale.

În ceea ce privește legalitatea preavizului, Înalta Curte constată, în acord cu cele reținute de prima instanță în considerentele sentinței atacate, că recurenta-reclamantă a fost invitată să opteze pentru ocuparea unui post vacant similar cu cel anterior deținut, din lista făcută publică în întregul sistem vamal, iar necesitatea înscrierii la examen pentru ocuparea postului subzista, în mod logic, numai dacă pentru postul respectiv se formulau mai multe opțiuni, conform art. 84 3 alin. (3) din Legea nr. 188/1999. Conținutul preavizului a fost redactat în așa fel încât să înștiințeze destinatarul despre toate etapele pe care le implica procedura de reorganizare a autorității emitente, asigurând respectarea principiului transparenței.

5) Instanța de control judiciar apreciază că nu este fondată nici critica recurentei privind încălcarea prevederilor art. 84 2 alin. (6) din Legea nr. 188/1999, întrucât A.N.V. a comunicat, prin preaviz, dreptul funcționarului public de a opta pentru unul dintre posturile vacante existente chiar în cadrul său, conform art. 84 2 alin. (5) Legea nr. 188/1999, motiv pentru care nu se impunea demersul subsecvent prevăzut de textul legal invocat de recurentă. Obligația A.N.V. de a se adresa A.N.F.P. apărea numai în situația în care nu existau funcții vacante corespunzătoare în structurile vamale.

Înalta Curte apreciază că nu este fondată nici critica recurentei privind greșita soluționare a motivului de nelegalitate a ordinul nr. 8829 din 17 noiembrie 2006 referitor la nepublicarea acestuia în M. Of., Partea I, fapt ce atrăgea imposibilitatea intrării sale în vigoare și a lipsirii de temei legal a măsurilor dispuse în baza lui, inclusiv a preavizului și a eliberării din funcția publică. Art. 10 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative prevede, într-adevăr, faptul că, în vederea intrării lor în vigoare, ordinele, instrucțiunile și alte acte normative emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitate se publică în M. Of.

al României, Partea I. Nepublicarea ordinului nr. 8829 din 17 noiembrie 2006 nu poate atrage, prin ea însăși, sancțiunea nulității preavizului și a ordinului de eliberare din funcție a recurentei, deoarece, pe de-o parte, aceste două acte nu au fost întemeiate pe prevederile regulamentului, aprobat prin ordinul aflat în discuție, ci pe cele ale art. 84 2 din Legea nr. 188/1999 și ale H.G. nr. 1552/2006. Pe de altă parte, recurenta-reclamantă nu și-a exprimat opțiunea pentru vreun post ce urma să fie scos la examen, în condițiile prevăzute de regulamentul în litigiu, astfel că aceasta nu poate invoca o vătămare într-un drept sau într-un interes legitim, izvorâtă direct din nepublicarea regulamentului respectiv în M. Of.

al României. Într-o acțiune în contencios administrativ subiectiv, cum este cea de față, anularea unui act administrativ este condiționată de existența unei astfel de vătămări, neputând interveni doar ca urmare a identificării unei cauze de nelegalitate obiectivă. Pe cale de consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta F.M. împotriva sentinței civile nr. 361 din 22 decembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 iunie 2009.