ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3353/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 267 din 27 octombrie 2008, a respins acțiunea formulată de reclamantul M.I., în contradictoriu cu pârâta A.N.V. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin acțiunea sa, reclamantul a solicitat anularea Ordinului nr. 8829/2006 emis de pârâtă privind aprobarea Regulamentului pentru organizarea și desfășurarea examenelor pentru numirea în funcțiile vacante în statul de funcțiuni A.N.V., aparat propriu și structuri subordonate la data de 01 ianuarie 2007; a actului administrativ intitulat „preaviz” și emis de A.N.V.

sub nr. 63955/7 din 24 noiembrie 2006 și a actelor administrative subsecvente, inclusiv a examenului organizat în baza Ordinului A.N.V. nr. 8829 din 17 noiembrie 2006; a ordinului nr. 10361 din 29 noiembrie 2006 emis de pârâtă prin care a fost eliberată din funcția publică pe care o exercită în cadrul D.R.V.

Arad și a tuturor actelor administrative subsecvente; a răspunsului la plângerea prealabilă depusă împotriva ordinului de eliberare din funcție; de asemenea, să se dispună reîncadrarea sa pe funcția deținută anterior emiterii acestui din urmă ordin și să fie obligată pârâta la plata unei despăgubiri pentru prejudicii materiale, cauzate prin eliberarea ilegală din funcție, egală cu salariile indexate, majorate și recalculate, plus celelalte drepturi de care ar fi beneficiat pentru perioada de la eliberarea sa din funcția publică, precum și la plata sumei de 70.000 lei, cu titlu de daune morale, pentru prejudiciile morale cauzate de comportamentul ilicit al pârâtei, cu cheltuieli de judecată. S-a mai reținut că, în cauză, reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 9 din H.G.

nr. 1552/2006, în condițiile în care actele atacate prin acțiune au fost emise în considerarea acestor dispoziții, excepție soluționată prin încheierea din data de 29 septembrie 2008, în sensul respingerii acesteia ca nefondată. Instanța de fond a reținut, deasemenea, că prin H.G. nr. 1552/2006 se stabilește cadrul juridic pentru organizarea examenelor, până la data de 15 decembrie 2006, în vederea numirii în funcțiile vacante existente la data de 01 ianuarie 2007, în acest context dispunându-se și cu privire la Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea examenelor. Pe cale de consecință, s-a constatat că pârâta, în vederea punerii în aplicare a dispozițiilor H.G.

nr. 1552/2006 și a Ordinului nr. 8829/2006, în conformitate cu dispozițiile art. 84 2 din Legea nr. 188/1999, republicată, a emis reclamantului preavizul nr. 63955/7 din 24 noiembrie 2006, aducându-i la cunoștință desființarea postului său, începând cu data de 01 ianuarie 2007 și posibilitatea de a se înscrie la examen pentru ocuparea unui post vacant similar, fapt ce, apreciază instanța, nu echivalează cu încălcarea dispozițiilor legale în materie, preavizul fiind emis în condițiile art. 84 2 alin. (3) din Legea nr. 188/1999.

Se precizează că organizarea examenului este prevăzută de art. 84 3 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, modificată, în situația în care numărul solicitărilor este mai mare față de numărul posturilor vacante; totodată, dispozițiile art. 84 2 alin. (6) din aceeași lege, care vizează transferul în interesul serviciului sau la cerere, pe o funcție publică corespunzătoare, identificată în perioada de preaviz, nu sunt aplicabile în cauză, deoarece reclamantul nu și-a manifestat opțiunea (consimțământul) în acest sens, pentru unul din posturile vacante. Cu privire la cererile de despăgubiri, instanța a reținut că acestea sunt nefondate întrucât, din examinarea cauzei nu rezultă vătămarea vreunui drept subiectiv al reclamantului, astfel cum este definit prin art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004, cu atât mai mult cu cât motivele de anulare sunt nejustificate.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M.I., susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive: - în mod greșit a fost considerat legal emis preavizul care impunea înscrierea la examen pentru ocuparea unei funcții publice vacante, fiind astfel ignorate prevederile art. 84 2 alin. (5) și art. 84 3 din Legea nr. 188/1999 care reglementează obligativitatea încadrării pe o funcție publică vacantă corespunzătoare, fără examen, în cazul reorganizării instituției.

Se precizează că preavizul atacat nu face distincție în ceea ce privește obligativitatea examenului, între situația în care sunt mai mulți solicitanți pentru un post și situația în care postul este solicitat de o singură persoană; - decizia de eliberare din funcție a fost emisă cu încălcarea art. 84 2 alin. (6) din Legea nr. 188/1999 care prevede că „dacă nu există funcții publice vacante corespunzătoare în cadrul autorității sau instituției publice, autoritatea ori instituția publică are obligația de a solicita A.N.F.P., în perioada de preaviz, lista funcțiilor publice vacante. În cazul în care există o funcție publică vacantă corespunzătoare, identificată în perioada de preaviz, funcționarul public va fi transferat în interesul serviciului sau la cerere”.

Decizia menționată a fost emisă fără a se solicita o astfel de listă; - au fost ignorate prevederile art. 84 3 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 [(actual art. 100 alin. (5)] care stabilesc că „în cazul reorganizării activității prin reducerea posturilor, autoritatea sau instituția publică nu poate înființa posturi similare celor desființate pentru o perioadă de un an de la data reorganizării”, în luna mai 2007, la numai 6 luni de la reorganizare fiind scoase la concurs posturi cu atribuții similare funcției ocupate de reclamant; - Ordinul A.N.V. nr. 8829/2006 nu a fost publicat în M. Of., deși această obligație exista în conformitate cu art. 10 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, astfel că el nu poate fi considerat că a intrat în vigoare și, în consecință, actele emise în baza sa nu pot fi considerate valabile.

Recurentul nu a indicat încadrarea în drept, din punct de vedere procedural, a motivelor invocate. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. .proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: În mod corect instanța de fond a reținut că, în cadrul unei operațiuni ample de reorganizare a activității A.N.V., determinată de intrarea României în U.E. și, implicit, de desființarea unor birouri vamale din localități de frontieră, au fost emise H.G. nr. 1552/2006 privind reorganizarea și funcționarea A.N.V., precum și Ordinul nr. 8829/2006 care prevăd, între altele, organizarea examenelor în vederea numirii în funcțiile vacante existente la data de 1 ianuarie 2007, a personalului vamal și contractual din cadrul direcțiilor regionale vamale și al birourilor vamale care își reduc numărul de posturi prin reorganizare, la aceeași dată.

Aceste acte administrative nu contravin Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public, republicată, cu modificările și completările ulterioare, deoarece art. 84 3 alin. (3) din aceeași lege, prevede că în ipoteza existenței mai multor funcționari publici pentru un loc vacant se organizează examen; astfel, autoritatea pârâtă avea obligația legală de a lua măsurile organizatorice pentru desfășurarea examenului, în situațiile în care se impunea o departajare a funcționarilor care optau pentru același post, iar recurentul-reclamant ar fi putut invoca nelegalitatea condiției susținerii examenului numai în situația în care ar fi dovedit că postul pentru care a optat nu a avut și alți solicitanți.

În speță, însă, recurentul-reclamant nu s-a înscris pentru niciunul din posturile afișate în lista posturilor vacante la 1 ianuarie 2007, astfel că nu se poate aprecia, în concret, dacă în raport de postul solicitat, condiția examenului era sau nu legală. Deasemenea, este neîntemeiat motivul de recurs privitor la încălcarea art. 84 2 alin. (6) din Legea nr. 188/1999, în sensul că obligația de a solicita A.N.F.P., în perioada de preaviz, lista funcțiilor publice vacante, devine actuală numai în situația în care, în cadrul instituției publice supuse reorganizării nu există locuri vacante, ceea ce nu este cazul în speță, deoarece în perioada preavizului au existat locuri vacante la nivelul A.N.V., respectiv 1548 funcții publice vacante și numai 1263 funcționari publici au fost supuși programului de reorganizare.

În ceea ce privește motivul de recurs referitor la inexistența unei reorganizări efective, în sensul că posturi de natura celui ocupat de recurentul-reclamant au fost desființate și apoi reînființate la un interval de timp de numai câteva luni, acesta este neîntemeiat, nefiind dovedită identitatea de atribuții în proporție de cel puțin 50 %. Referitor la nepublicarea Ordinului nr. 8829/2006, acest element nu atrage inexistența actului menționat, deoarece este vorba de un act administrativ individual, care se aplică unui număr determinat de persoane și unei situații determinate, respectiv funcționarilor publici din cadrul A.N.V., aflați în proces de reorganizare la 1 ianuarie 2007. Potrivit art. 10 din Legea nr. 24/2000 „numai actele normative sunt supuse condiției publicării în M. Of., pentru intrarea loc în vigoare, iar nu și actele administrative individuale”.

Pentru considerentele menționate, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, iar în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.I. împotriva sentinței civile nr. 267 din 27 octombrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2009.