ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3353/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Timișoara, secția

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 267 din 27

octombrie 2008, a respins acțiunea formulată de reclamantul M.I., în

contradictoriu cu pârâta A.N.V.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că prin acțiunea sa, reclamantul a solicitat

anularea Ordinului nr. 8829/2006 emis de pârâtă privind aprobarea

Regulamentului pentru organizarea și desfășurarea examenelor pentru numirea în

funcțiile vacante în statul de funcțiuni A.N.V., aparat propriu și structuri

subordonate la data de 01 ianuarie 2007; a actului administrativ intitulat

„preaviz” și emis de A.N.V. sub nr. 63955/7 din 24 noiembrie 2006 și a actelor

administrative subsecvente, inclusiv a examenului organizat în baza Ordinului A.N.V.

nr. 8829 din 17 noiembrie 2006; a ordinului nr. 10361 din 29 noiembrie 2006

emis de pârâtă prin care a fost eliberată din funcția publică pe care o

exercită în cadrul D.R.V. Arad și a tuturor actelor administrative subsecvente;

a răspunsului la plângerea prealabilă depusă împotriva ordinului de eliberare

din funcție; de asemenea, să se dispună reîncadrarea sa pe funcția deținută

anterior emiterii acestui din urmă ordin și să fie obligată pârâta la plata

unei despăgubiri pentru prejudicii materiale, cauzate prin eliberarea ilegală

din funcție, egală cu salariile indexate, majorate și recalculate, plus

celelalte drepturi de care ar fi beneficiat pentru perioada de la eliberarea sa

din funcția publică, precum și la plata sumei de 70.000 lei, cu titlu de daune

morale, pentru prejudiciile morale cauzate de comportamentul ilicit al pârâtei,

cu cheltuieli de judecată.

S-a mai reținut că, în

cauză, reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 9

din H.G. nr. 1552/2006, în condițiile în care actele atacate prin acțiune au

fost emise în considerarea acestor dispoziții, excepție soluționată prin

încheierea din data de 29 septembrie 2008, în sensul respingerii acesteia ca

nefondată.

Instanța de fond a reținut,

deasemenea, că prin H.G. nr. 1552/2006 se stabilește cadrul juridic pentru

organizarea examenelor, până la data de 15 decembrie 2006, în vederea numirii

în funcțiile vacante existente la data de 01 ianuarie 2007, în acest context

dispunându-se și cu privire la Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea

examenelor.

Pe cale de consecință, s-a

constatat că pârâta, în vederea punerii în aplicare a dispozițiilor H.G. nr. 1552/2006

și a Ordinului nr. 8829/2006, în conformitate cu dispozițiile art. 84

2

din Legea nr. 188/1999, republicată, a emis reclamantului preavizul nr. 63955/7

din 24 noiembrie 2006, aducându-i la cunoștință desființarea postului său,

începând cu data de 01 ianuarie 2007 și posibilitatea de a se înscrie la examen

pentru ocuparea unui post vacant similar, fapt ce, apreciază instanța, nu

echivalează cu încălcarea dispozițiilor legale în materie, preavizul fiind emis

în condițiile art. 84

2

alin. (3) din Legea nr. 188/1999.

Se precizează că organizarea

examenului este prevăzută de art. 84

3

alin. (3) din Legea nr. 188/1999,

modificată, în situația în care numărul solicitărilor este mai mare față de

numărul posturilor vacante; totodată, dispozițiile art. 84

2

alin.

(6) din aceeași lege, care vizează transferul în interesul serviciului sau la

cerere, pe o funcție publică corespunzătoare, identificată în perioada de

preaviz, nu sunt aplicabile în cauză, deoarece reclamantul nu și-a manifestat

opțiunea (consimțământul) în acest sens, pentru unul din posturile vacante.

Cu privire la cererile de

despăgubiri, instanța a reținut că acestea sunt nefondate întrucât, din

examinarea cauzei nu rezultă vătămarea vreunui drept subiectiv al

reclamantului, astfel cum este definit prin art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004,

cu atât mai mult cu cât motivele de anulare sunt nejustificate.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamantul M.I., susținând că hotărârea atacată este nelegală

și netemeinică pentru următoarele motive:

- în mod greșit a fost

considerat legal emis preavizul care impunea înscrierea la examen pentru

ocuparea unei funcții publice vacante, fiind astfel ignorate prevederile art. 84

2

alin. (5) și art. 84

3

din Legea nr. 188/1999 care reglementează

obligativitatea încadrării pe o funcție publică vacantă corespunzătoare, fără

examen, în cazul reorganizării instituției. Se precizează că preavizul atacat

nu face distincție în ceea ce privește obligativitatea examenului, între

situația în care sunt mai mulți solicitanți pentru un post și situația în care

postul este solicitat de o singură persoană;

- decizia de eliberare din

funcție a fost emisă cu încălcarea art. 84

2

alin. (6) din Legea nr. 188/1999

care prevede că „dacă nu există funcții publice vacante corespunzătoare în

cadrul autorității sau instituției publice, autoritatea ori instituția publică

are obligația de a solicita A.N.F.P., în perioada de preaviz, lista funcțiilor

publice vacante. În cazul în care există o funcție publică vacantă

corespunzătoare, identificată în perioada de preaviz, funcționarul public va fi

transferat în interesul serviciului sau la cerere”. Decizia menționată a fost

emisă fără a se solicita o astfel de listă;

- au fost ignorate

prevederile art. 84

3

alin. (5) din Legea nr. 188/1999 [(actual art. 100

alin. (5)] care stabilesc că „în cazul reorganizării activității prin reducerea

posturilor, autoritatea sau instituția publică nu poate înființa posturi

similare celor desființate pentru o perioadă de un an de la data

reorganizării”, în luna mai 2007, la numai 6 luni de la reorganizare fiind

scoase la concurs posturi cu atribuții similare funcției ocupate de reclamant;

- Ordinul A.N.V. nr. 8829/2006

nu a fost publicat în M. Of., deși această obligație exista în conformitate cu art.

10 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, astfel că el

nu poate fi considerat că a intrat în vigoare și, în consecință, actele emise

în baza sa nu pot fi considerate valabile.

Recurentul nu a indicat

încadrarea în drept, din punct de vedere procedural, a motivelor invocate.

Analizând actele și

lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, ce se

încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. .proc. civ., Înalta Curte constată

că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

În mod corect instanța de

fond a reținut că, în cadrul unei operațiuni ample de reorganizare a

activității A.N.V., determinată de intrarea României în U.E. și, implicit, de

desființarea unor birouri vamale din localități de frontieră, au fost emise

H.G. nr. 1552/2006 privind reorganizarea și funcționarea A.N.V., precum și

Ordinul nr. 8829/2006 care prevăd, între altele, organizarea examenelor în

vederea numirii în funcțiile vacante existente la data de 1 ianuarie 2007, a

personalului vamal și contractual din cadrul direcțiilor regionale vamale și al

birourilor vamale care își reduc numărul de posturi prin reorganizare, la

aceeași dată. Aceste acte administrative nu contravin Legii nr. 188/1999

privind statutul funcționarului public, republicată, cu modificările și

completările ulterioare, deoarece art. 84

3

alin. (3) din aceeași lege,

prevede că în ipoteza existenței mai multor funcționari publici pentru un loc

vacant se organizează examen; astfel, autoritatea pârâtă avea obligația legală

de a lua măsurile organizatorice pentru desfășurarea examenului, în situațiile

în care se impunea o departajare a funcționarilor care optau pentru același

post, iar recurentul-reclamant ar fi putut invoca nelegalitatea condiției susținerii

examenului numai în situația în care ar fi dovedit că postul pentru care a

optat nu a avut și alți solicitanți. În speță, însă, recurentul-reclamant nu

s-a înscris pentru niciunul din posturile afișate în lista posturilor vacante

la 1 ianuarie 2007, astfel că nu se poate aprecia, în concret, dacă în raport

de postul solicitat, condiția examenului era sau nu legală.

Deasemenea, este neîntemeiat

motivul de recurs privitor la încălcarea art. 84

2

alin. (6) din

Legea nr. 188/1999, în sensul că obligația de a solicita A.N.F.P., în perioada

de preaviz, lista funcțiilor publice vacante, devine actuală numai în situația

în care, în cadrul instituției publice supuse reorganizării nu există locuri

vacante, ceea ce nu este cazul în speță, deoarece în perioada preavizului au

existat locuri vacante la nivelul A.N.V., respectiv 1548 funcții publice

vacante și numai 1263 funcționari publici au fost supuși programului de reorganizare.

În ceea ce privește motivul

de recurs referitor la inexistența unei reorganizări efective, în sensul că

posturi de natura celui ocupat de recurentul-reclamant au fost desființate și

apoi reînființate la un interval de timp de numai câteva luni, acesta este

neîntemeiat, nefiind dovedită identitatea de atribuții în proporție de cel

puțin 50 %.

Referitor la nepublicarea

Ordinului nr. 8829/2006, acest element nu atrage inexistența actului menționat,

deoarece este vorba de un act administrativ individual, care se aplică unui

număr determinat de persoane și unei situații determinate, respectiv

funcționarilor publici din cadrul A.N.V., aflați în proces de reorganizare la 1

ianuarie 2007. Potrivit art. 10 din Legea nr. 24/2000 „numai actele normative

sunt supuse condiției publicării în M. Of., pentru intrarea loc în vigoare, iar

nu și actele administrative individuale”.

Pentru considerentele

menționate, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond este legală și

temeinică, iar în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de M.I. împotriva sentinței civile nr. 267 din 27 octombrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 iunie 2009.