- Instanța
- Înalta Curte de Casație și Justiție (România) · Secția de contencios administrativ și fiscal
- Data
- 14 aprilie 2009
Decizia nr. 2220/2009 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 268/2008 a Curții de Apel Timișoara
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 268 din 27 octombrie 2008, pronunțată în rejudecarea cauzei, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea în contencios administrativ formulată de B.L.V. în contradictoriu cu A.N.V., având ca obiect anularea Ordinului nr. 8829 din 17 noiembrie 2006 emis de pârâtă, a actului administrativ intitulat preaviz emis de A.N.V. sub nr. 63955/41 din 24 noiembrie 2006 și a actelor administrative subsecvente, inclusiv a examenului organizat în baza Ordinului A.N.V. nr. 8829 din 17 noiembrie 2006, precum și anularea Ordinului nr. 10375 din 29 decembrie 2006 emis de pârâtă prin care reclamanta a fost eliberată din funcția publică pe care o exercita în cadrul D.R.V.
Arad și a tuturor actelor administrative subsecvente, anularea răspunsului la plângerea prealabilă depusă și reîncadrarea acesteia pe funcția publică deținută anterior emiterii acestui ordin, cu obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri pentru prejudiciile materiale cauzate prin eliberarea sa ilegală din funcție. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat, în esență, că prin Ordinul nr. 10375/2006 a fost eliberată din funcția pe care o deținea în cadrul D.R.V. Arad. Acest ordin a fost precedat de actul intitulat „preaviz” prin care i s-a făcut cunoscut că începând cu data de 1 ianuarie 2007 postul său va fi desființat. Prin același preaviz i s-a făcut cunoscut că are posibilitatea să opteze pentru înscrierea la un examen pentru ocuparea unui post vacant similar și că în ipoteza în care nu optează pentru înscrierea la examen se va proceda la eliberarea sa din funcția deținută.
Aceste acte sunt nelegale întrucât nu au fost respectate procedurile prevăzute de lege în materia reorganizării activității unei instituții publice. Prima instanță a reținut însă că organizarea examenului de către pârâta A.N.V. s-a realizat în deplină concordanță cu prevederile art. 84 3 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, modificată, împrejurare față de care cererea reclamantei de anulare a art. 1 alin. (1) și (2) și a art. 2 alin. (1) din anexa Ordinului nr. 8829/2006 apare ca nefondată. Cât privește solicitarea reclamantei de anulare a preavizului, Curtea a apreciat că acesta a fost emis în condițiile art. 84 2 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, nefiind încălcate nici prevederile alin. (6) al aceluiași text, cum a pretins aceasta, întrucât transferul în interesul serviciului se poate realiza doar cu consimțământul funcționarului public, iar din probatoriul administrat în cauză nu rezultă existența unei astfel de cereri din partea sa.
A fost apreciată ca nefondată și susținerea reclamantei referitoare la instituirea unei interdicții cu caracter discriminatoriu, de a ocupa un post vacant de nivel inferior, pentru că însuși art. 84 2 alin. (5) și alin. (6) din Legea nr. 188/1999 prevede posibilitatea transferului în interesul serviciului sau la cerere, cu obligația autorității de a pune la dispoziția funcționarilor publici funcții publice vacante, care însă trebuiau să fie corespunzătoare, ceea ce presupune păstrarea tuturor prerogativelor deținute de un funcționar public la momentul reorganizării. Având în vedere legalitatea ordinului contestat și a actelor subsecvente, inclusiv a examenului organizat în baza lui, faptul că reclamanta nu a adus la cunoștință pârâtei propria sa opțiune, s-a concluzionat că acesteia nu i-a fost cauzată vreo vătămare a vreunui drept recunoscut de lege, astfel încât nu este justificată nici cererea de acordare a unor despăgubiri materiale și morale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta B.L.V., solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată. În motivarea recursului s-a susținut că soluția adoptată de instanța de fond în rejudecarea cauzei este greșită, întrucât:
Preavizul în discuție îi impunea înscrierea la un examen pentru ocuparea unui post vacant indiferent de numărul candidaților pentru acel post; cu încălcarea prevederilor art. 84 2 alin. (5) și art. 84 3 din Legea nr. 188/1999;
Decizia de eliberare din funcție a fost dată cu încălcarea art. 84 2 alin 6 din Legea nr. 188/1999, întrucât nu a fost solicitată lista funcțiilor publice vacante de la A.N.F.P., preavizul arătând în mod clar că neînscrierea la examen atrage eliberarea din funcție, fără să se mai pună problema transferului reclamantei în altă funcție vacantă;
Au fost încălcate prevederile art. 84 3 din Legea nr. 188/1999, postul ocupat de reclamantă fiind desființat artificial, pentru a fi reînființat sub o altă denumire (dar cu aceleași atribuții), după mai puțin de 6 luni;
Ordinul A.N.V. nr. 8829 din 17 noiembrie 2006 nu a fost publicat în M. Of., încălcându-se prevederile art. 10 din Legea nr. 24/2000, care, în opinia recurentei, impune această cerință fără a face distincția între actele normative și cele cu caracter individual, cum în mod greșit ar fi reținut instanța de fond. De altfel, susține recurenta, acest ordin are caracter normativ, întrucât se adresează difuz și impersonal destinatarilor săi, lipsindu-i tocmai trăsătura de bază a unui act cu caracter individual, anume aceea de a se adresa unui subiect determinat.
Ordinul ataca nu îndeplinește condițiile de validitate și opozabilitate, întrucât nu a fost publicat și nu a intrat în vigoare, ceea ce atrage și nelegalitatea tuturor actelor subsecvente acestuia. Analizând actele dosarului, hotărârea atacată și, în mod grupat, criticile recurentei circumscrise, în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, având în vedere considerentele în continuare arătate. La finele anului 2006 activitatea vamală a trecut printr-un amplu proces de reorganizare, atât la nivelul aparatului central,cât și al structurilor teritoriale subordonate, proces determinat de factorii obiectivi, respectiv intrarea României în U.E., cu consecința desființării frontierelor existente între România și statele membre ale acesteia și implicit a birourilor vamale Cenad, Turnu, Nădlac, Vârsand și Curtici. În aceste condiții, prin Ordinele nr. 8790, 8791 din 10 noiembrie 2006 au fost desființate D.R.V. Arad și Timișoara, iar prin Ordinul nr. 8795/2006 a fost înființată D.R.V. Timișoara, căreia i-au fost sporite atribuțiile, dar și competența teritorială, preluând în subordine birourile vamale de interior din fosta D.R.V. Arad. Noua structură organizatorică a direcțiilor regionale vamale pentru anul 2007 a fost aprobată prin Ordinul nr. 8799/2006, fiind emisă și lista funcțiilor publice vacante pentru întregul sistem vamal, structurate pe sectoare de activitate, care atestă modificări substanțiale și în ceea ce privește competențele ce revin funcționarilor publici în exercitarea atribuțiilor de serviciu, pentru fiecare sector de activitate. Conform art. 9 alin. (1) și alin. (2) din H.G. nr. 1552/2006, personalul vamal și contractual din cadrul birourilor vamale de frontieră care își încetează activitatea începând cu 1 ianuarie 2007, precum și cel din cadrul direcțiilor regionale vamale și al birourilor vamale care își reduc numărul de posturi ca urmare a reorganizării, va fi numit, pe bază de examen, în funcțiile vacante la data de 1 ianuarie 2007, existente în statele de funcții ale aparatului central al A.N.V., al direcțiilor regionale vamale și birourilor vamale. Același act normativ dispune, prin art. 9 alin. (3) că examenele pentru numirea în funcțiile publice vacante prevăzute la alin. (1) și alin.(2) se organizează până la data de 15 decembrie 2006, stabilind, totodată, competența vicepreședintelui A.N.A.F. care conduce A.N.V. de a se emite Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea examenelor. Excepția de nelegalitate a acestor dispoziții normative în raport cu prevederile art. 84 2 din Legea nr. 188/1999, invocată de reclamantă motivat de faptul că ar institui regula examenului pentru orice situație, a fost respinsă prin Încheierea din 29 septembrie 2008, devenită irevocabilă. În vederea punerii în aplicare a dispozițiilor H.G. nr. 1522/2006 și a Ordinului nr. 8829/2006, în conformitate cu prevederile art. 84 2 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, pârâta a emis preavizul nr. 63955/41 din 24 noiembrie 2006, aducându-i la cunoștință reclamantei faptul că postul pe care îl ocupă urmează să se desființeze începând cu data de 1 ianuarie 2007, că are posibilitatea să se înscrie la examen pentru un post similar, lista posturilor vacante fiind afișată la sediul Direcției Regionale Vamale sau al biroului vamal și că, în ipoteza în care nu intenționează să se înscrie la examen, începând cu data de 1 ianuarie 2007 va intra în vigoare ordinul de eliberare din funcție. În conformitate cu dispozițiile art. 84 2 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, în cazul prevăzut de alin. (1) lit. b), incident în situația reclamantei, dacă în cadrul instituției există funcții publice vacante corespunzătoare, aceasta are obligația de a le pune la dispoziția funcționarilor publici. Aceeași lege, prin art. 84 3 alin. (3) instituie în sarcina autorității sau instituției publice o altă obligație, anume aceea a organizării unui examen atunci când există mai mulți funcționari publici care au optat pentru aceeași funcție. Legiuitorul a înțeles, așadar, să reglementeze două situații diferite pentru redistribuirea funcționarilor publici în noile funcții publice,sau după caz, în noile compartimente, în caz de reorganizare, anume situația în care există posturi vacante pentru care numărul solicitărilor nu depășește numărul posturilor existente și cea în care acest număr este mai mare decât cel al posturilor vacante, în raport de acest criteriu instituția publică având îndatorirea de a face aplicabilitatea dispozițiilor art. 84 2 alin. (5) sau a art. 84 3 alin. (3) prin raportare la starea de fapt existentă. Preavizul invocat de reclamanta-recurentă a fost emis în condițiile ar. 84 2 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, republicată, posibilitatea înscrierii la examen fiind indicată de pârâtă în cazul tuturor funcționarilor publici aflați într-o atare situație tocmai în vederea exercitării de către aceștia a opțiunii cu privire la posturile vacante și selectării de către autoritatea vamală a funcțiilor care vor fi ocupate prin examen, ca urmare a înregistrării mai multor opțiuni. Reclamanta nu a optat pentru nici una din funcțiile publice vacante, în condițiile astfel stabilite, așa cum au procedat ceilalți funcționari publici aflați în aceeași situație, cărora le-au fost atribuite funcțiile conform opțiunii, fără a fi obligați să susțină un examen atunci când pentru același post nu au fost înregistrate mai multe opțiuni. Prin urmare, nefiind vătămate într-un drept recunoscut de lege, în sensul dispozițiilor art. 2 lit. o) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată prin Legea nr. 262/2007, în condițiile în care nu și-a exercitat dreptul legal de opțiune pentru nici una din funcțiile publice vacante înființate ca urmare a reorganizării activității vamale, reclamanta nu este îndreptățită să solicite anularea examenului și a Regulamentului în baza căruia a fost organizat, aprobat prin Ordinul A.N.V. nr. 8829 din 17 noiembrie 2006, astfel încât nu se mai impune examinarea detaliată a pretinselor aspecte de nelegalitate a acestuia, reiterate în recurs. Nejustificate sunt și criticile recurentei vizând pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 84 2 alin. (6) și art. 84 3 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, întrucât, pe de o parte, obligația autorității sau instituției publice reorganizate de a solicita A.N.F.P., în perioada de preaviz, lista funcțiilor vacante, este instituită numai pentru situația în care nu există funcții publice vacante corespunzătoare în cadrul acesteia, iar, pe de altă parte, în cauză nu s-a făcut dovada faptului că postul ocupat de aceasta ar fi fost desființat artificial, pentru a fi reînființat sub altă denumire, după mai puțin de 6 luni. De altfel, reorganizarea în discuție, a privit întregul sistem vamal, respectiv atât aparatul central cât și structurile teritoriale subordonate, iar la nivelul întregului sistem, lista funcțiilor publice vacante a fost comunicată la 6 decembrie 2006 și cuprinde un număr mai mare decât cel al funcționarilor publici care au primit preaviz (1548 față de 1263), existând posibilitatea numirii reclamantei într-o funcție publică vacantă de natura celei deținute, în condițiile în care și-ar fi exercitat dreptul legal de opțiune, pe baza examenului de departajare sau, evident, prin atribuire directă, în raport de numărul opțiunilor exprimate pentru aceeași funcție publică. Mai mult, după cum a precizat pârâta-intimată, funcționarii care nu au optat inițial pentru o funcție publică de natura celei deținută anterior și nu s-au înscris la examen au fost redistribuiți ulterior de către A.N.F.P., pe baza manifestării lor de voință, în conformitate cu dispozițiile art. 87 din Legea nr. 188/1999 republicată. Reclamanta nu a optat însă pentru nici una din funcțiile publice vacante existente în statul de funcții (echivalentă sau inferioară) și nici nu a formulat o cerere de transfer, astfel încât concluzia primei instanțe cu privire la caracterul nefondat al demersului său judiciar este întrutotul justificată. Față de cele expuse, constatând că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE Respinge recursul declarat de B.L.V. împotriva sentinței civile nr. 268 din 27 octombrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2009.