ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2220/2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2220/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 268 din 27 octombrie 2008, pronunțată în rejudecarea cauzei, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios

administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea în contencios

administrativ formulată de B.L.V. în contradictoriu cu A.N.V., având ca obiect

anularea Ordinului nr. 8829 din 17 noiembrie 2006 emis de pârâtă, a actului administrativ intitulat preaviz emis de A.N.V. sub nr. 63955/41 din 24

noiembrie 2006 și a actelor administrative subsecvente, inclusiv a examenului

organizat în baza Ordinului A.N.V. nr. 8829 din 17 noiembrie 2006, precum și

anularea Ordinului nr. 10375 din 29 decembrie 2006 emis de pârâtă prin care

reclamanta a fost eliberată din funcția publică pe care o exercita în cadrul D.R.V.

Arad și a tuturor actelor administrative subsecvente, anularea răspunsului la plângerea

prealabilă depusă și reîncadrarea acesteia pe funcția publică deținută anterior

emiterii acestui ordin, cu obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri pentru

prejudiciile materiale cauzate prin eliberarea sa ilegală din funcție.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat, în esență, că prin Ordinul nr. 10375/2006 a fost eliberată

din funcția pe care o deținea în cadrul D.R.V. Arad. Acest ordin a fost

precedat de actul intitulat „preaviz” prin care i s-a făcut cunoscut că

începând cu data de 1 ianuarie 2007 postul său va fi desființat. Prin același

preaviz i s-a făcut cunoscut că are posibilitatea să opteze pentru înscrierea

la un examen pentru ocuparea unui post vacant similar și că în ipoteza în care

nu optează pentru înscrierea la examen se va proceda la eliberarea sa din

funcția deținută. Aceste acte sunt nelegale întrucât nu au fost respectate

procedurile prevăzute de lege în materia reorganizării activității unei

instituții publice.

Prima instanță a reținut

însă că organizarea examenului de către pârâta A.N.V. s-a realizat în deplină

concordanță cu prevederile art. 84

3

alin. (3) din Legea nr. 188/1999,

modificată, împrejurare față de care cererea reclamantei de anulare a art. 1 alin.

(1) și (2) și a art. 2 alin. (1) din anexa Ordinului nr. 8829/2006 apare ca

nefondată.

Cât privește solicitarea

reclamantei de anulare a preavizului, Curtea a apreciat că acesta a fost emis

în condițiile art. 84

2

alin. (3) din Legea nr. 188/1999, nefiind încălcate

nici prevederile alin. (6) al aceluiași text, cum a pretins aceasta, întrucât

transferul în interesul serviciului se poate realiza doar cu consimțământul

funcționarului public, iar din probatoriul administrat în cauză nu rezultă existența

unei astfel de cereri din partea sa.

A fost apreciată ca

nefondată și susținerea reclamantei referitoare la instituirea unei interdicții

cu caracter discriminatoriu, de a ocupa un post vacant de nivel inferior,

pentru că însuși art. 84

2

alin. (5) și alin. (6) din Legea nr. 188/1999

prevede posibilitatea transferului în interesul serviciului sau la cerere, cu

obligația autorității de a pune la dispoziția funcționarilor publici funcții

publice vacante, care însă trebuiau să fie corespunzătoare, ceea ce presupune

păstrarea tuturor prerogativelor deținute de un funcționar public la momentul

reorganizării.

Având în vedere legalitatea

ordinului contestat și a actelor subsecvente, inclusiv a examenului organizat

în baza lui, faptul că reclamanta nu a adus la cunoștință pârâtei propria sa

opțiune, s-a concluzionat că acesteia nu i-a fost cauzată vreo vătămare a

vreunui drept recunoscut de lege, astfel încât nu este justificată nici cererea

de acordare a unor despăgubiri materiale și morale.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamanta B.L.V., solicitând modificarea ei în sensul admiterii

acțiunii așa cum a fost formulată.

În motivarea recursului s-a

susținut că soluția adoptată de instanța de fond în rejudecarea cauzei este

greșită, întrucât:

impunea înscrierea la un examen pentru ocuparea unui post vacant indiferent de

numărul candidaților pentru acel post; cu încălcarea prevederilor art. 84

2

alin. (5) și art. 84

3

din Legea nr. 188/1999;

funcție a fost dată cu încălcarea art. 84

2

alin 6 din Legea nr. 188/1999,

întrucât nu a fost solicitată lista funcțiilor publice vacante de la A.N.F.P.,

preavizul arătând în mod clar că neînscrierea la examen atrage eliberarea din

funcție, fără să se mai pună problema transferului reclamantei în altă funcție

vacantă;

prevederile art. 84

3

din Legea nr. 188/1999, postul ocupat de

reclamantă fiind desființat artificial, pentru a fi reînființat sub o altă

denumire (dar cu aceleași atribuții), după mai puțin de 6 luni;

din 17 noiembrie 2006 nu a fost publicat în M. Of., încălcându-se prevederile art.

10 din Legea nr. 24/2000, care, în opinia recurentei, impune această cerință

fără a face distincția între actele normative și cele cu caracter individual,

cum în mod greșit ar fi reținut instanța de fond.

De altfel, susține

recurenta, acest ordin are caracter normativ, întrucât se adresează difuz și

impersonal destinatarilor săi, lipsindu-i tocmai trăsătura de bază a unui act

cu caracter individual, anume aceea de a se adresa unui subiect determinat.

îndeplinește condițiile de validitate și opozabilitate, întrucât nu a fost

publicat și nu a intrat în vigoare, ceea ce atrage și nelegalitatea tuturor

actelor subsecvente acestuia.

Analizând actele dosarului, hotărârea

atacată și, în mod grupat, criticile recurentei circumscrise, în condițiile art.

306 alin. (3) C. proc. civ., motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, având în

vedere considerentele în continuare arătate.

La finele anului 2006

activitatea vamală a trecut printr-un amplu proces de reorganizare, atât la

nivelul aparatului central,cât și al structurilor teritoriale subordonate,

proces determinat de factorii obiectivi, respectiv intrarea României în U.E.,

cu consecința desființării frontierelor existente între România și statele

membre ale acesteia și implicit a birourilor vamale Cenad, Turnu, Nădlac,

Vârsand și Curtici.

În aceste condiții, prin

Ordinele nr. 8790, 8791 din 10 noiembrie 2006 au fost desființate D.R.V. Arad

și Timișoara, iar prin Ordinul nr. 8795/2006 a fost înființată D.R.V. Timișoara,

căreia i-au fost sporite atribuțiile, dar și competența teritorială, preluând

în subordine birourile vamale de interior din fosta D.R.V. Arad.

Noua structură

organizatorică a direcțiilor regionale vamale pentru anul 2007 a fost aprobată prin Ordinul nr. 8799/2006, fiind emisă și lista funcțiilor publice vacante

pentru întregul sistem vamal, structurate pe sectoare de activitate, care

atestă modificări substanțiale și în ceea ce privește competențele ce revin

funcționarilor publici în exercitarea atribuțiilor de serviciu, pentru fiecare

sector de activitate.

Conform art. 9 alin. (1) și alin.

(2) din H.G. nr. 1552/2006, personalul vamal și contractual din cadrul birourilor

vamale de frontieră care își încetează activitatea începând cu 1 ianuarie 2007, precum și cel din cadrul direcțiilor regionale vamale și al birourilor vamale

care își reduc numărul de posturi ca urmare a reorganizării, va fi numit, pe

bază de examen, în funcțiile vacante la data de 1 ianuarie 2007, existente în statele de funcții ale aparatului central al A.N.V., al direcțiilor regionale

vamale și birourilor vamale.

Același act normativ

dispune, prin art. 9 alin. (3) că examenele pentru numirea în funcțiile publice

vacante prevăzute la alin. (1) și alin.(2) se organizează până la data de 15 decembrie 2006, stabilind, totodată, competența vicepreședintelui A.N.A.F. care conduce

A.N.V. de a se emite Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea

examenelor.

Excepția de nelegalitate a

acestor dispoziții normative în raport cu prevederile art. 84

2

din

Legea nr. 188/1999, invocată de reclamantă motivat de faptul că ar institui

regula examenului pentru orice situație, a fost respinsă prin Încheierea din 29 septembrie 2008, devenită irevocabilă.

În vederea punerii în

aplicare a dispozițiilor H.G. nr. 1522/2006 și a Ordinului nr. 8829/2006, în

conformitate cu prevederile art. 84

2

alin. (3) din Legea nr. 188/1999,

pârâta a emis preavizul nr. 63955/41 din 24 noiembrie 2006, aducându-i la

cunoștință reclamantei faptul că postul pe care îl ocupă urmează să se desființeze

începând cu data de 1 ianuarie 2007, că are posibilitatea să se înscrie la examen

pentru un post similar, lista posturilor vacante fiind afișată la sediul

Direcției Regionale Vamale sau al biroului vamal și că, în ipoteza în care nu

intenționează să se înscrie la examen, începând cu data de 1 ianuarie 2007 va

intra în vigoare ordinul de eliberare din funcție.

În conformitate cu

dispozițiile art. 84

2

alin. (5) din Legea nr. 188/1999, în cazul

prevăzut de alin. (1) lit. b), incident în situația reclamantei, dacă în cadrul

instituției există funcții publice vacante corespunzătoare, aceasta are

obligația de a le pune la dispoziția funcționarilor publici.

Aceeași lege, prin art. 84

3

alin. (3) instituie în sarcina autorității sau instituției publice o altă

obligație, anume aceea a organizării unui examen atunci când există mai mulți

funcționari publici care au optat pentru aceeași funcție.

Legiuitorul a înțeles,

așadar, să reglementeze două situații diferite pentru redistribuirea

funcționarilor publici în noile funcții publice,sau după caz, în noile

compartimente, în caz de reorganizare, anume situația în care există posturi

vacante pentru care numărul solicitărilor nu depășește numărul posturilor

existente și cea în care acest număr este mai mare decât cel al posturilor

vacante, în raport de acest criteriu instituția publică având îndatorirea de a

face aplicabilitatea dispozițiilor art. 84

2

alin. (5) sau a art. 84

3

alin. (3) prin raportare la starea de fapt existentă.

Preavizul invocat de

reclamanta-recurentă a fost emis în condițiile ar. 84

2

alin. (3) din

Legea nr. 188/1999, republicată, posibilitatea înscrierii la examen fiind

indicată de pârâtă în cazul tuturor funcționarilor publici aflați într-o atare

situație tocmai în vederea exercitării de către aceștia a opțiunii cu privire

la posturile vacante și selectării de către autoritatea vamală a funcțiilor

care vor fi ocupate prin examen, ca urmare a înregistrării mai multor opțiuni.

Reclamanta nu a optat pentru

nici una din funcțiile publice vacante, în condițiile astfel stabilite, așa cum

au procedat ceilalți funcționari publici aflați în aceeași situație, cărora

le-au fost atribuite funcțiile conform opțiunii, fără a fi obligați să susțină

un examen atunci când pentru același post nu au fost înregistrate mai multe

opțiuni.

Prin urmare, nefiind

vătămate într-un drept recunoscut de lege, în sensul dispozițiilor art. 2 lit. o)

din Legea nr. 554/2004, modificată și completată prin Legea nr. 262/2007, în

condițiile în care nu și-a exercitat dreptul legal de opțiune pentru nici una din

funcțiile publice vacante înființate ca urmare a reorganizării activității

vamale, reclamanta nu este îndreptățită să solicite anularea examenului și a

Regulamentului în baza căruia a fost organizat, aprobat prin Ordinul A.N.V. nr.

8829 din 17 noiembrie 2006, astfel încât nu se mai impune examinarea detaliată

a pretinselor aspecte de nelegalitate a acestuia, reiterate în recurs.

Nejustificate sunt și

criticile recurentei vizând pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 84

2

alin.

(6) și art. 84

3

alin. (5) din Legea nr. 188/1999, întrucât, pe de o

parte, obligația autorității sau instituției publice reorganizate de a solicita

A.N.F.P., în perioada de preaviz, lista funcțiilor vacante, este instituită numai

pentru situația în care nu există funcții publice vacante corespunzătoare în

cadrul acesteia, iar, pe de altă parte, în cauză nu s-a făcut dovada faptului

că postul ocupat de aceasta ar fi fost desființat artificial, pentru a fi

reînființat sub altă denumire, după mai puțin de 6 luni.

De altfel, reorganizarea în

discuție, a privit întregul sistem vamal, respectiv atât aparatul central cât

și structurile teritoriale subordonate, iar la nivelul întregului sistem, lista

funcțiilor publice vacante a fost comunicată la 6 decembrie 2006 și cuprinde un număr mai mare decât cel al funcționarilor publici care au primit preaviz (1548

față de 1263), existând posibilitatea numirii reclamantei într-o funcție

publică vacantă de natura celei deținute, în condițiile în care și-ar fi

exercitat dreptul legal de opțiune, pe baza examenului de departajare sau,

evident, prin atribuire directă, în raport de numărul opțiunilor exprimate

pentru aceeași funcție publică.

Mai mult, după cum a

precizat pârâta-intimată, funcționarii care nu au optat inițial pentru o

funcție publică de natura celei deținută anterior și nu s-au înscris la examen

au fost redistribuiți ulterior de către A.N.F.P., pe baza manifestării lor de

voință, în conformitate cu dispozițiile art. 87 din Legea nr. 188/1999

republicată.

Reclamanta nu a optat însă

pentru nici una din funcțiile publice vacante existente în statul de funcții

(echivalentă sau inferioară) și nici nu a formulat o cerere de transfer, astfel

încât concluzia primei instanțe cu privire la caracterul nefondat al demersului

său judiciar este întrutotul justificată.

Față de cele expuse,

constatând că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii,

Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de B.L.V. împotriva sentinței civile nr. 268 din 27 octombrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 aprilie 2009.