ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3585/2007

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3585/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 4 ianuarie 2007

pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal,

și care a format obiectul Dosarului nr. 11/59/2007 al acestei Instanțe,

reclamantul T.I.A. a chemat în judecată pe pârâta A.N.V., solicitând Instanței

să dispună anularea Ordinului A.N.V. nr. 8829 din 17 noiembrie 2006 pentru

aprobarea Regulamentului pentru organizarea și desfășurarea examenelor pentru

numirea în funcțiile vacante existente în statul de funcții al A.N.V. la data

de 1 ianuarie 2007, a preavizului nr. 63955/119 din 24 noiembrie 2006 emis de

A.N.V., precum și a actelor subsecvente acestora și a examenului organizat de

aceeași instituție în baza ordinului contestat.

Prin acțiunea înregistrată

la data de 1 martie 2007 pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios

administrativ și fiscal, și care a format obiectul Dosarului nr. 511/59/2007 al

acestei Instanțe, reclamantul T.I.A. a chemat în judecată pe pârâta A.N.V.,

solicitând anularea Ordinului A.N.V. nr. 10151/2006 prin care a fost eliberat

din funcția publică pe care o exercita în cadrul D.R.V. Arad și a actelor

subsecvente care au stat la baza emiterii acestui ordin, respectiv: Ordinului

A.N.V. nr. 8829 din 17 noiembrie 2006, preavizul nr. 63955/119 din 24 noiembrie

2006 emis de A.N.V., actele subsecvente acestora, inclusiv examenul organizat

de aceeași instituție în baza Ordinului nr. 8829, precum și răspunsul la

plângerea prealabilă formulată împotriva actului de eliberare din funcție. Reclamantul

a mai solicitat reîncadrarea în funcția pe care o ocupa anterior emiterii

Ordinului A.N.V. nr. 10151/2006, precum și obligarea pârâtei la plata de

despăgubiri pentru prejudiciile materiale cauzate prin eliberarea din funcție

constând în salariile indexate, majorate și recalculate, precum și celelalte

drepturi de care ar fi beneficiat de la data eliberării din funcție și până la

data reintegrării. Reclamantul a mai solicitat și plata sumei de 70.000 RON cu

titlu de daune materiale pentru prejudiciile morale suferite.

Prin încheierea din 11

aprilie 2007 pronunțată în Dosarul nr. 511/59/2007, Curtea de Apel Timișoara, secția

contencios administrativ și fiscal, a dispus conexarea acestui dosar la Dosarul nr. 11/59/2007.

La termenul de judecată din

11 aprilie 2007, reclamantul T.I.A. a invocat, în Dosarul nr. 11/59/2007,

excepția de nelegalitate a prevederilor art. 9 din H.G. nr. 1552/2006 privind

organizarea și funcționarea A.N.V., iar, prin încheiere, în temeiul art. 4 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, Instanța a dispus suspendarea cauzei și a sesizat

Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Cauza având ca obiect

soluționarea excepției de nelegalitate a prevederilor art. 9 din H.G. nr. 1552/2006

a format obiectul dosarului nr. 11.1/59/2007 al Curții de Apel Timișoara, secția

contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 172

din 10 iulie 2007, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și

fiscal a respins, ca nefondată, excepția de nelegalitate a prevederilor art. 9

din H.G. nr. 1552/2006 privind organizarea și funcționarea A.N.V., invocată de

reclamantul T.I.A., reținând, în esență, că prevederile respective sunt legale,

întrucât preiau dispozițiile art. 84

3

alin. (3) din Legea nr. 188/1999,

republicată, pentru personalul vamal din birourile vamale care și-au încetat

activitatea sau și-au redus posturile în urma reorganizării.

Împotriva sentinței civile nr.

172 din 10 iulie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul T.I.A., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând, în drept, prevederile art. 4

din Legea nr. 554/2004 și ale art. 84

2

și art. 84

3

din

Legea nr. 188/1999.

În motivarea cererii de

recurs, recurentul - reclamant a arătat că hotărârea atacată este greșită,

pentru că nelegalitatea art. 9 din H.G. nr. 1552/206, în raport cu prevederile art.

84

2

alin. (5) din Legea nr. 188/1999 este atât de evidentă, încât

rezultă din simpla alăturare a textelor normelor în discuție.

În acest sens, recurentul - reclamant

a arătat că în timp ce Legea nr. 188/1999 vorbește despre „punerea la

dispoziția funcționarilor publici” a funcțiilor vacante, art. 9 din H.G. nr. 1552/2006

vorbește despre „numire pe bază de examen” în funcțiile vacante. Condiția

examenului nu este prevăzută de lege și încalcă spiritul reglementării din

Legea nr. 188/1999, care este acela de a proteja, în măsura posibilului,

drepturile câștigate ale funcționarilor publici și nu acela de a căuta

modalități pentru a pune sub semnul întrebării statutul funcționarilor și

aceste drepturi.

De asemenea, recurentul - reclamant

a arătat că art. 84

3

din Legea 188/1999 prevede, într-adevăr,

organizarea unui examen în cazul în care există mai mulți funcționari publici

care optează pentru aceeași funcție, dar art. 9 din H.G. nr. 1552/2006 nu are

în vedere numai această ipoteză ci vorbește despre numire pe bază de examen în

orice situație.

În consecință, a solicitat

admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate în sensul

admiterii excepției de nelegalitate a art. 9 din H.G. nr. 1552/2006.

Prin întâmpinarea depusă la

dosar la data de 21 septembrie 2007, intimatul - pârât Guvernul României a

arătat că în recurs nu s-a invocat nici unul dintre motivele de nelegalitate

prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și a solicitat aplicarea sancțiunii

prevăzute de art. 302

1

C. proc. civ.

A mai arătat că H.G. nr. 1552/2006

a fost abrogată în mod expres prin art. 18 din H.G. nr. 532/2007 privind

organizarea și funcționarea A.N.V., publicată în M. Of., Partea I, nr. 405 din 18

iunie 2007, astfel încât recursul a rămas fără obiect.

Cu privire la fondul cauzei,

intimata - pârâtă a arătat că H.G. nr. 1552 a fost adoptată în temeiul art. 108 din Constituția României și al art. 6 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 privind C.V.R.,

cu respectarea normelor de tehnică legislativă prevăzute de Legea nr. 24/2000

și de Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 50/2006.

De asemenea, a arătat că art.

9 din H.G. nr. 1552/2006, ce formează obiectul excepției de nelegalitate,

conține dispoziții conforme prevederilor art. Legii nr. 188/1999, republicată,

pentru personalul vamal din birourile vamale care și-au încetat activitatea ori

și-au redus posturile ca urmare a reorganizării.

Intimata - pârâtă A.N.V. a

depus, de asemene, la dosar, o întâmpinare prin care a arătat că sentința

recurată este temeinică și legală, pentru că art. 9 din H.G. nr. 1556/2006 este

în deplină conformitate cu normele cu forță juridică superioară cuprinse în art.

84

2

și art. 84

3

din Legea nr. 188/1999.

Examinând cauza în raport cu

motivele invocate în recurs, ținând seama de susținerile și apărările părților,

Înalta Curte constată, în prealabil, că pricina este supusă prevederilor art. 304

1

conform căruia recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii,

nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., Instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.

De aceea, împrejurarea că

recurentul - reclamant nu și-a structurat criticile formulate împotriva sentinței

în conformitate cu prevederile art. 304 C. proc. civ. nu atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile art. 302

1

alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, Înalta Curte

constată că abrogarea H.G. nr. 1552/2006 pe parcursul procesului nu lipsește de

obiect recursul, întrucât, pe de o parte, actul administrativ cu caracter

normativ vizat de excepția de nelegalitate a produs efecte juridice în perioada

în care a fost în vigoare, iar pe de altă parte legalitatea actului se

analizează în raport cu normele legale în vigoare la data emiterii sau

adoptării acestuia.

Instanța învestită cu o

excepție de nelegalitate în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 are de

verificat concordanța actului administrativ cu actele normative cu forță

juridică superioară ce reglementează raporturile juridice supuse judecății în

litigiul de fond în cadrul căruia s-a ridicat excepția.

H.G. nr. 1552/2006 are ca

obiect de reglementare reorganizarea și funcționarea A.N.V. și conține norme

atât cu privire la structura organizatorică a autorității publice, cât și

privind personalul, compus din funcționari publici și persoane angajate cu

contrat de muncă.

Prevederile supuse

controlului de legalitate sunt cuprinse în art. 9 și au următorul conținut:

„(1) Personalul

vamal și contractual din cadrul birourilor vamale de frontieră care își

încetează activitatea începând cu 1 ianuarie 2007 va fi numit pe bază de examen

în funcțiile vacante la data de 1 ianuarie 2007, existente în statele de

funcții ale aparatului central al A.N.V., ale direcțiilor regionale vamale și

birourilor vamale.

(2) Personalul

vamal și contractual din cadrul direcțiilor regionale vamale și al birourilor

vamale care își reduc numărul de posturi prin reorganizare va fi numit pe bază

de examen în posturile prevăzute în statele de funcții în vigoare la data de 1

ianuarie 2007.

(3) Examenele

pentru numirea în funcțiile vacante prevăzute la alin. (1) și alin. (2) se

organizează până la data de 15 decembrie 2006. Regulamentul pentru organizarea

și desfășurarea examenelor se aprobă prin ordin al vicepreședintelui A.N.A.F.,

care conduce A.N.V.

(4) Personalul

vamal și contractual ale cărui posturi se desființează sau se reduc începând cu

data de 1 ianuarie 2007 beneficiază de drepturile prevăzute de reglementările

legale în vigoare”.

Desființarea sau reducerea

unor posturi, ca urmare a reorganizării autorității sau instituției publice

constituie un caz de eliberare din funcția publică potrivit art. 84

2

lit. b) din Legea nr. 188/1999, situație în care urmează să se procedeze

conform regulilor cuprinse în art. 84

3

din aceeași lege:

„(1) În caz de

reorganizare a autorității sau instituției publice, funcționarii publici vor fi

numiți în noile funcții publice sau, după caz, în noile compartimente în

următoarele cazuri:

- a) se modifică

atribuțiile aferente unei funcții publice mai puțin de 50%;

- b) sunt reduse

atribuțiile unui compartiment;

- c) este

schimbată denumirea fără modificarea în proporție de peste 50% a atribuțiilor

aferente funcției publice;

- d) este

schimbată structura compartimentului.

(2) Aplicarea

prevederilor alin. (1) se face cu respectarea următoarelor criterii:

- a) categoria,

clasa și, după caz, gradul profesional ale funcționarului public;

- b) îndeplinirea

criteriilor specifice stabilite pentru funcția publică;

- c) pregătirea

profesională;

- d) să fi

desfășurat activități similare.

(3) În cazul în

care există mai mulți funcționari publici, se organizează examen de către

autoritatea sau instituția publică.

(4) Reducerea

unui post este justificată dacă atribuțiile aferente acestuia se modifică în

proporție de peste 50% sau dacă sunt modificate condițiile specifice de ocupare

a postului respectiv, referitoare la studii.

(5) În cazul

reorganizării activității prin reducerea posturilor, autoritatea sau instituția

publică nu poate înființa posturi similare celor desființate pentru o perioadă

de un an de la data reorganizării A.N.V.”.

Alin. 3 al art. 84

3

din Legea nr. 188/1999 impune deci organizarea unui examen atunci când există

mai mulți funcționari publici decât posturi disponibile, situație care a

constituit premisa normei cuprinse în art. 9 al H.G. nr. 1552/2006, din moment

ce textul respectiv se referă la încetarea totală a activității unor birouri

vamale de frontieră începând cu 1 ianuarie 2007.

În consecință, Instanța de Fond

a reținut corect că art. 9 din H.G. nr. 1552/2006 nu adaugă la lege, principiul

ierarhiei forței juridice a actelor normative, prevăzut de art. 1 alin. (5) din

Constituția României și de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, fiind

respectat.

Având în vedere toate aceste

considerente, Curtea va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin.

(1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de T.I.A. împotriva sentinței civile nr. 172 din 10 iulie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 septembrie 2007.