ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3738/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Cluj sub nr. 386/33 din 7 martie 2007, reclamantul V.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P.C., anularea Hotărârii nr. 20854 din 24 ianuarie 2007 emisă de pârâtă, prin care i s-a respins cererea pentru recunoașterea calității de refugiat și acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 257 din 8 mai 2007 a admis acțiunea reclamantului V.G. împotriva pârâtei C.J.P.C.

A anulat Hotărârea nr. 20854 din 24 ianuarie 2007 emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pe perioada 5 septembrie 1944 - 30 octombrie 1944, începând cu data de 1 mai 2006. În motivarea soluției s-a reținut că, reclamantul a făcut dovada împrejurării că a fost nevoit să părăsească localitatea de domiciliu, că a suferit prejudicii în urma refugierii sale forțate din cauza persecuțiilor etnice, astfel că, excluderea sa de la beneficiul acordat de lege refugiaților, este nelegală. Împotriva acestei soluții a declarat recurs în termen, pârâta C.J.P.C., criticând-o pentru nelegalitate, susținând în esență că, localitate din care s-a mutat reclamantul era sub autoritatea autorității române, astfel că, motivul plecării acestuia din localitate nu a fost din cauza persecuției etnice, ci este o simplă alegere nouă de domiciliu.

Examinând sentința atacată în raport cu critica formulată, probele administrate în cauză, precum și dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv prevederile art. 304 1 C. proc. civ., se constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente. Potrivit art. 1 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 189/2000 cu modificările și completările ulterioare, este beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, persoana, cetățean român care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, dacă a fost refugiată, expulzată sau strămutată din altă localitate. Conform art. 2 din Normele de aplicare ale prevederilor O.G.

nr. 105/1999 aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată, expulzată sau refugiată se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice. În cauză, reclamantul nu a dovedit că, schimbarea domiciliului, respectiv părăsirea localității de domiciliu Turda și refugiul în comuna Cricău, județul Alba, s-ar fi datorat persecuțiilor etnice la care ar fi fost supus, persecuția invocată trebuia probată, ceea ce reclamantul nu a făcut. Rezultă că schimbarea domiciliului s-a făcut dintr-o localitate aflată sub autoritatea statului român într-un teritoriu aflat de asemenea sub autoritatea statului român, în condițiile în care statul român nu și-a persecutat cetățenii, indiferent de etnia acestora.

Ca atare, mutarea dintr-o localitate în alta, din motive personale sau din motive de război nu se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000. Se reține că, la cererea reclamantului, M.A.I. a comunicat la data de 18 octombrie 2005, că familia reclamantului nu figurează în tabelele cu refugiați din perioada septembrie - octombrie 1944. Este de necontestat că și persoanele care s-au refugiat din localitatea de domiciliu, ca urmare a unor evenimente de război au avut de suferit consecințele nefavorabile situației de refugiat, dar legiuitorul prin O.G. nr. 105/1999 nu a urmărit să acorde drepturi compensatorii și acestei categorii de persoane. Ca atare, în temeiul art. 4 alin. (4) din O.G. nr. 105/1999 și art. 312 și art. 314 din C. proc.

civ., se va admite recursul, se va casa sentința atacată și pe fond se va respinge acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de C.J.P.C. împotriva sentinței civile nr. 257 din 8 mai 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și pe fond, respinge acțiunea ca neîntemeiată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2007.