ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3738/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ

înregistrată la Curtea de Apel Cluj sub nr. 386/33 din 7 martie 2007,

reclamantul V.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P.C., anularea Hotărârii

nr. 20854 din 24 ianuarie 2007 emisă de pârâtă, prin care i s-a respins cererea

pentru recunoașterea calității de refugiat și acordarea drepturilor prevăzute

de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 257

din 8 mai 2007 a admis acțiunea reclamantului V.G. împotriva pârâtei C.J.P.C. A

anulat Hotărârea nr. 20854 din 24 ianuarie 2007 emisă de pârâtă și a obligat-o

pe aceasta să-i recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000,

pe perioada 5 septembrie 1944 - 30 octombrie 1944, începând cu data de 1 mai

2006.

În motivarea soluției s-a

reținut că, reclamantul a făcut dovada împrejurării că a fost nevoit să

părăsească localitatea de domiciliu, că a suferit prejudicii în urma refugierii

sale forțate din cauza persecuțiilor etnice, astfel că, excluderea sa de la

beneficiul acordat de lege refugiaților, este nelegală.

Împotriva acestei soluții a

declarat recurs în termen, pârâta C.J.P.C., criticând-o pentru nelegalitate, susținând

în esență că, localitate din care s-a mutat reclamantul era sub autoritatea

autorității române, astfel că, motivul plecării acestuia din localitate nu a

fost din cauza persecuției etnice, ci este o simplă alegere nouă de domiciliu.

Examinând sentința atacată

în raport cu critica formulată, probele administrate în cauză, precum și

dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv prevederile art. 304

1

C. proc. civ., se constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 1 alin. (1) lit.

c) din Legea nr. 189/2000 cu modificările și completările ulterioare, este

beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, persoana, cetățean român care în

perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6

martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, dacă a fost

refugiată, expulzată sau strămutată din altă localitate.

Conform art. 2 din Normele

de aplicare ale prevederilor O.G. nr. 105/1999 aprobate prin H.G. nr. 127/2002,

prin persoană care a fost strămutată, expulzată sau refugiată se înțelege

persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul

în altă localitate, din motive etnice.

În cauză, reclamantul nu a

dovedit că, schimbarea domiciliului, respectiv părăsirea localității de

domiciliu Turda și refugiul în comuna Cricău, județul Alba, s-ar fi datorat

persecuțiilor etnice la care ar fi fost supus, persecuția invocată trebuia

probată, ceea ce reclamantul nu a făcut.

Rezultă că schimbarea

domiciliului s-a făcut dintr-o localitate aflată sub autoritatea statului român

într-un teritoriu aflat de asemenea sub autoritatea statului român, în

condițiile în care statul român nu și-a persecutat cetățenii, indiferent de

etnia acestora.

Ca atare, mutarea dintr-o

localitate în alta, din motive personale sau din motive de război nu se

încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000.

Se reține că, la cererea

reclamantului, M.A.I. a comunicat la data de 18 octombrie 2005, că familia

reclamantului nu figurează în tabelele cu refugiați din perioada septembrie - octombrie

1944.

Este de necontestat că și

persoanele care s-au refugiat din localitatea de domiciliu, ca urmare a unor

evenimente de război au avut de suferit consecințele nefavorabile situației de

refugiat, dar legiuitorul prin O.G. nr. 105/1999 nu a urmărit să acorde

drepturi compensatorii și acestei categorii de persoane.

Ca atare, în temeiul art. 4 alin.

(4) din O.G. nr. 105/1999 și art. 312 și art. 314 din C. proc. civ., se va

admite recursul, se va casa sentința atacată și pe fond se va respinge

acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de

C.J.P.C. împotriva sentinței civile nr. 257 din 8 mai 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

pe fond, respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 octombrie 2007.