ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2095/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj reclamanta I.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P.C.,

anularea Hotărârii nr. 19900 din 9 martie 2006, obligarea acesteia să-i

recunoască calitatea de refugiat în perioada septembrie 1940 - martie 1945 și,

totodată, să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În susținerea

acțiunii reclamanta a depus în copie mai multe înscrisuri, printre care acte de

stare civilă și declarațiile autentificate ale unor martori din care a rezultat

că aceasta, împreună cu familia s-a refugiat din satul Bica în cursul anului

1940, în comuna Rașca, iar revenirea în satul natal a avut loc în anul 1944.

Pentru elucidarea

stării de fapt au fost audiați martorii: H.I. și B.N.

Pârâta, prin întâmpinare,

a solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința

civilă nr. 366 din 27 septembrie 2006 Curtea de Apel Cluj, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea, a anulat Hotărârea nr.

19900 din 9 martie 2006 emisă de pârâtă, a obligat-o să-i recunoască

reclamantei calitatea de refugiat în perioada septembrie 1940 - martie 1945 și,

totodată, să-i acorde drepturile bănești prevăzute de Legea nr. 189/2000,

începând cu data de 24 noiembrie 2005.

Pentru a

pronunța această hotărâre, Instanța de Fond a reținut că reclamanta, împreună

cu familia, a fost nevoită să se refugieze, datorită faptului că delimitarea

teritorială dintre România și Ungaria a fost fixată chiar în satul Bica, în

care au fost instalate pichetele grănicerilor români.

S-a mai

reținut că locuitorii satului Bica au trăit o stare permanentă de teamă,

datorită temerii că întreg satul va fi ocupat de autoritățile hortiste.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, C.J.P.C., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie pe motiv că schimbul de domiciliu al reclamantei

nu s-a datorat persecuției etnice, întrucât localitatea din care s-a mutat

aceasta era liberă, iar în lipsa ocupației hortiste, nu se poate susține că a

existat persecuție etnică.

Examinând

cauza și sentința atacată, Curtea constată că recursul este nefondat pentru

următoarele considerente:

Potrivit art.

1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de

prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre situațiile expres prevăzute de lege.

Prin persoana

care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege

persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul

în altă localitate din motive etnice.

Legiuitorul a urmărit să acorde

drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele și/ sau au

avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice.

Cum în cauză

s-a făcut dovada că reclamanta împreună cu familia s-a refugiat din localitatea

Bica în localitatea Rașca, în perioada septembrie 1940 - martie 1945, în mod

corect Instanța de Fond a reținut că aceasta a suportat consecințele morale și

materiale ale refugiului și este îndreptățită să se bucure de drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În

consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

C.J.P.C. împotriva sentinței civile nr. 366 din 27 septembrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 aprilie 2007.