ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1309/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 509 din 20 noiembrie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta I.F., împotriva pârâtei C.J.P.C. A dispus anularea Hotărârii nr. 20034 din 27 iunie 2006 emisă de autoritatea pârâtă, obligând-o să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 15 noiembrie 1941 – 15 septembrie 1944 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare începând cu data de 1 ianuarie 2006. A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 250 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că în mod nelegal C.J.P.C. a respins cererea reclamantei prin Hotărârea nr. 20034 din 27 iunie 2005, întrucât din probatoriile administrate în cauză rezultă că refugiul contestatoarei, împreună cu familia sa a fost generat de persecuții din motive etnice, granița dintre România și Ungaria în urma Diktatului de la Viena fiind situată chiar în satul Bica, unde de altfel au avut loc și intense schimburi de focuri între cele două trupe de grăniceri astfel că locuitorii au fost nevoiți să se refugieze din acel loc. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta C.J.P.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut în esență că în cauză nu pot fi aplicate dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 întrucât în lipsa ocupației hortyste a localității de domiciliu nu se poate susține că a existat persecuție etnică în respectiva localitate care să fi constituit motiv al plecării, iar declarațiile de martori în contra realității politico-istorice nu pot fi luate în considerare. Curtea, analizând actele și lucrările dosarului în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 modificată și completată beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice.

Dovedirea situațiilor prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil prin orice mijloc de probă prevăzut de lege. Rezultă din cele de mai sus că pentru a fi recunoscută calitatea de refugiat potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 trebuie îndeplinite următoarele condiții: să ai calitatea de cetățean român și să fi suferit persecuții din motive etnice în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945. Or, în cauza de față nu s-a dovedit persecuția etnică. Așa cum se atestă în lucrările de specialitate localitatea Bica, județul Cluj se află sub administrație românească și nu poate fi pusă în discuție persecuția etnică drept motiv al refugiului.

Chiar din declarațiile martorilor atașate dosarului rezultă că în satul Bica au avut lupte și intense schimburi de focuri între cele două trupe de grăniceri, astfel că se poate vorbi eventual de refugiu datorat motivelor de război, iar nu persecuției etnice. Așa fiind, Curtea constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică motiv pentru care în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ., se va admite recursul, se va casa sentința atacată cu consecința respingerii acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.J.P.C., împotriva sentinței civile nr. 509 din 20 noiembrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și în fond respinge acțiunea reclamantei. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie 2007.