ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1456/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

calea contenciosului administrativ la data de 4 septembrie 2006, reclamanta P.E.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P.C. să se dispună anularea Hotărârii

nr. 20215 din 13 iulie 2006 emisă de pârâtă, prin care i s-a respins cererea

privind recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat, în esență, că pârâta i-a respins în mod nejustificat

cererea, deși a făcut dovada că s-a născut la data de 18 septembrie 1943, când

mama sa, R.M., era refugiată din motive de persecuție etnică, din comuna

Cojocna, județul Cluj, în satul Ghiulberg din același județ.

Prin sentința nr. 473 din 3

noiembrie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei P.E., a anulat Hotărârea nr.

20215 din 13 iulie 2006 emisă de pârâta C.J.P.C. pe care a obligat-o să-i

recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 18 septembrie 1943 – 6

martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu 1

martie 2006.

Pentru a se pronunța în

acest sens instanța de fond a reținut că, din probele administrate în cauză, rezultă

că reclamanta a făcut dovada refugiului părților săi, astfel că urmează să i se

recunoască același statut, începând cu data nașterii și până la sfârșitul

perioadei de refugiu.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs C.J.P.C.

Recurenta consideră că

intimata-reclamantă nu poate beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000,

deoarece fiind născută în localitatea în care părinții se refugiaseră anterior

nașterii, nu și-a schimbat domiciliul în sensul legii, iar teritoriul unde s-a

produs refugiul aparținea Statului Român, neputându-se vorbi de persecuție

etnică.

Recursul este nefondat

pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de

prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor

instaurate între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și

aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu (art. 1 lit. c)).

Prin Normele de aplicare a

ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, persoanelor strămutate în altă

localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate,

refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca

urmare a unui tratat bilateral.

Înscrisurile depuse la

dosarul cauzei și declarațiile de martor evidențiază cu claritate că reclamanta

s-a născut în localitatea Ghiulberg, județul Cluj la data de 18 septembrie 1943

unde mama sa a fost obligată să se refugieze datorită persecuțiilor de natură

etnică.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000

să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit

consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană

persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit persecuțiile

respective în mod nemijlocit, cât și acelea care au îndurat persecuțiile în mod

indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.

Acestea este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel

toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

Or, cauza este de

necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi

au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suportat

aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a cunoscut familia

sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Dacă legiuitorul a înțeles

să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor al persoanei strămutate,

așa cum prevăd dispozițiile art. 3 din O.G. nr. 105/1999, a fortiori trebuie să

beneficieze de drepturile compensatorii acordare și copilul născut în perioada

de strămutare a părinților.

Rezultă că soluția

pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, urmând a se respinge

recursul declarat, ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P.C. împotriva sentinței civile nr. 473 din 3 noiembrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 martie 2007.