ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1456/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 4 septembrie 2006, reclamanta P.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P.C. să se dispună anularea Hotărârii nr. 20215 din 13 iulie 2006 emisă de pârâtă, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că pârâta i-a respins în mod nejustificat cererea, deși a făcut dovada că s-a născut la data de 18 septembrie 1943, când mama sa, R.M., era refugiată din motive de persecuție etnică, din comuna Cojocna, județul Cluj, în satul Ghiulberg din același județ.

Prin sentința nr. 473 din 3 noiembrie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei P.E., a anulat Hotărârea nr. 20215 din 13 iulie 2006 emisă de pârâta C.J.P.C. pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 18 septembrie 1943 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu 1 martie 2006. Pentru a se pronunța în acest sens instanța de fond a reținut că, din probele administrate în cauză, rezultă că reclamanta a făcut dovada refugiului părților săi, astfel că urmează să i se recunoască același statut, începând cu data nașterii și până la sfârșitul perioadei de refugiu.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C.J.P.C. Recurenta consideră că intimata-reclamantă nu poate beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, deoarece fiind născută în localitatea în care părinții se refugiaseră anterior nașterii, nu și-a schimbat domiciliul în sensul legii, iar teritoriul unde s-a produs refugiul aparținea Statului Român, neputându-se vorbi de persecuție etnică. Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu (art. 1 lit. c)). Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G.

nr. 127/2002, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral. Înscrisurile depuse la dosarul cauzei și declarațiile de martor evidențiază cu claritate că reclamanta s-a născut în localitatea Ghiulberg, județul Cluj la data de 18 septembrie 1943 unde mama sa a fost obligată să se refugieze datorită persecuțiilor de natură etnică. Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000 să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit persecuțiile respective în mod nemijlocit, cât și acelea care au îndurat persecuțiile în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.

Acestea este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație. Or, cauza este de necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suportat aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a cunoscut familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate. Dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor al persoanei strămutate, așa cum prevăd dispozițiile art. 3 din O.G. nr. 105/1999, a fortiori trebuie să beneficieze de drepturile compensatorii acordare și copilul născut în perioada de strămutare a părinților.

Rezultă că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, urmând a se respinge recursul declarat, ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P.C. împotriva sentinței civile nr. 473 din 3 noiembrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 martie 2007.