ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2355/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 22 ianuarie 2007, reclamantul C.G.D. a solicitat, în contradictoriu cu C.J.P.M., să se dispună anularea Hotărârii nr. 556 din 20 decembrie 2006 prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că s-a născut la data de 8 octombrie 1944 în București, în perioada în care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din Oradea. Prin sentința nr. 74/2007 din 12 februarie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului C.G.D., a anulat Hotărârea nr. 556 din 20 decembrie 2006, emisă de pârâta C.J.P.M.

pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 8 octombrie 1944 – 06 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2007. Pentru a se pronunța în acest sens, Instanța de Fond a reținut că, din probele administrate în cauză, rezultă că reclamantul s-a născut la 8 octombrie 1944 în perioada în care părinții săi se aflau în refugiu și că pentru perioada cuprinsă între data nașterii și data încetării refugiului și reclamantul are calitatea de refugiat, nejustificându-se aplicarea unui tratament discriminator față de acesta. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C.J.P.M.

Recurenta consideră că reclamantul nu poate beneficia de drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, deoarece s-a născut în București, în afara zonei de persecuție etnică, unde părinții săi se refugiaseră anterior. În acest fel, neschimbându-și domiciliul, reclamantul nu poate fi considerat strămutat în localitatea în care s-a născut. Totodată, în cuprinsul recursului este evocată părerea M.J., transmisă cu nr. 72742 din 12 august 2005, potrivit căreia beneficiază de prevederile art. 1 din O.G. nr. 105/1999, copiii născuți în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau concepuți înainte de strămutare și născuți după strămutarea părinților în acea localitate.

De asemenea, sunt amintite precizările din 29 martie 2002 ale C.N.P.A.D.A.S. potrivit cărora nu beneficiază de drepturile menționate copiii născuți în perioada de strămutare a părinților. Examinându-se sentința atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii se constată că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate între 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu (art. 1 lit. c)). Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G.

nr. 127/2002, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral. Înscrisurile depuse la dosarul cauzei evidențiază cu claritate că reclamantul s-a născut pe teritoriul României, în București, la data de 8 octombrie 1944, după ce părinții acestuia au fost obligați să se refugieze din Oradea. Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000 să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit persecuțiile respective în mod nemijlocit, cât și acelea care au îndurat dificultățile strămutării în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație. Or, în cauză, este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suportat aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a cunoscut familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate. Dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor al persoanei strămutate, așa cum prevăd dispozițiile art. 3 din Ordonanța nr. 105/1999, a fortiori, trebuie să beneficieze de drepturile compensatorii acordate și copilul născut în perioada de strămutare a părinților.

Nu poate fi primit motivul de recurs potrivit căruia reclamantul nu ar fi îndreptățit să beneficieze de drepturile compensatorii prevăzute de lege, deoarece s-ar fi născut în afara zonei de persecuție etnică, deoarece în niciuna dintre reglementările aplicabile nu se face referire la o asemenea zonă. De asemenea, nu pot fi luate în considerare referirile recurentei la păreri sau precizări ale diferitelor autorități, având în vedere lipsa caracterului normativ al unor asemenea documente, care nu fac decât să adaoge la lege. Rezultă că sentința pronunțată de Instanța de Fond este legală și temeinică, urmând a se respinge recursul declarat, ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P.M. împotriva sentinței civile nr. 74 din 12 februarie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2007.