ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4707/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ

înregistrată la data de 5 decembrie 2008, reclamantul N.G.V. a solicitat în

contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, anularea Hotărârii nr. 42549 din 6

octombrie 2007 emisă de pârâtă, cu consecința recunoașterii reclamantului a

drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de

refugiat.

Reclamantul a susținut

faptul că, prin H.G. nr. 287/2008 au fost modificate Normele de aplicare a O.G.

nr. 105/1999, astfel că este îndreptățit să i se acorde drepturile prevăzute de

lege.

Pârâta a cerut prin

întâmpinare, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât H.G. nr. 287/2008

nu se referă la situația celor născuți în refugiu.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 92 din 3

martie 2009 a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de

reclamantul N.G.V. în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj. A dispus anularea Hotărârii

nr. 42549 din 6 octombrie 2008 emisă de pârâtă; a obligat pârâta să-i

recunoască reclamantului, calitatea de refugiat în perioada 22 februarie 1944 –

6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările și completările ulterioare, începând

cu data de 1 septembrie 2008.

În motivarea soluției s-a

reținut că, reclamantul are calitatea de refugiat pentru perioada cuprinsă

între data nașterii sale – 22 februarie 1944 și data încetării refugiului – 6

martie 1945, întrucât s-a făcut dovada situației de refugiați a părinților

reclamantului, precum și dovada nașterii reclamantului, în timpul refugiului

părinților săi.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs în termen - pârâta C.J.P. Cluj, motivat în drept potrivit art. 304

pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., Legea nr. 189/2000, H.G. nr. 127/2002.

În motivarea recursului, pârâta a susținut că, întrucât reclamantul nu era

născut la data strămutării părinților săi, nu avea un domiciliu de unde să fi

fost strămutat în altă localitate, așa cum prevede art. 1 lit. c) din Legea nr.

189/2000.

Examinând sentința atacată,

critica formulată prin recurs, probele administrate în cauză, actele normative

incidente pricinii și potrivit prevederilor art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Este necontestat că

reclamantul N.G.V. s-a născut la data de 22 februarie 1944 în localitatea

Mănăstireni, județul Cluj, din părinții G. și M., care au fost nevoiți să se

refugieze, din cauza persecuțiilor etnice, schimbându-și domiciliul din

localitatea Huedin, în localitatea Mănăstireni, județul Cluj.

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile acestei ordonanțe, persoana-cetățean român care, în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate în actul normativ.

Din interpretarea teleologică

a prevederilor ordonanței rezultă că, atât obiectul cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile

suferite persoanelor persecutate de regimurile respective în perioada arătată,

din motive etnice.

Având în vedere că,

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate

persoanele-cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât

persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care

au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel

toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este

necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi

s-au refugiat din localitatea de domiciliu Huedin în localitatea Mănăstireni,

județul Cluj, a suferit aceleași prejudicii pe care le-a suferit familia sa ca

urmare a persecuțiilor etnice exercitate (dosar de fond filele 13-15, 17, 30,

34).

Că legiuitorul a urmărit să

acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victime și/sau au avut

de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din

împrejurarea că, astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999

și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a

înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a

suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a

fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul

care fiind născut în perioada strămutării părinților săi a suferit în mod

direct toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale,

ca urmare a persecuțiilor etnice.

În consecință, soluția

instanței de fond este legală și temeinică, iar recursul fiind nefondat urmează

să fie respins, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 92 din 3 martie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 octombrie 2009.