ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4754/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 10 aprilie 2008, reclamantul D.E.G.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, anularea hotărârii nr. 22836 din 28 martie 2008 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că este îndreptățit la atestarea calității de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, fiind născut în timpul refugiului părinților săi.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 437 din 20 mai 2008, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre și să-i ateste calitatea de refugiat a reclamantului pe perioada septembrie 1941-6 martie 1945 și să-i acorde dreptul prevăzut de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 decembrie 2007. Instanța a reținut că soluția se impune, în raport cu probele administrate și cu dispozițiile art. 100 C. fam., art. 8 și art. 14 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, art. 1 și art. 11 din Legea nr. 29/1990, precum și ale O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000. Împotriva sus menționatei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, pârâta C.J.P.

Cluj, solicitând modificarea acestei hotărâri, în sensul respingerii acțiunii. Recurenta a susținut că, în mod eronat, prima instanță a admis acțiunea, în condițiile în care Legea nr. 189/2000 și H.G. nr. 127/2002 nu cuprind prevederi referitoare la persoanele care s-au născut în perioada de refugiu a părinților lor, iar intimatul nu se încadrează în categoriile de persoane stabilite expres și limitativ prin dispozițiile legale sus menționate și nu a dovedit persecuțiile din motive etnice. Recursul se va admite, în sensul și pentru considerentele, care vor fi expuse în continuare. Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: lit. c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.

Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobată prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral. În cauză, în mod eronat prima instanță a considerat că sunt aplicabile prevederile legale mai sus indicate. Așa după cum rezultă din interpretarea respectivelor dispoziții, pentru a putea beneficia de drepturile compensatorii prevăzute de lege, este necesar ca strămutarea sau refugiul să fi fost determinate de persecuții exercitate din motive etnice. Este adevărat că, prin declarațiile autentice depuse la dosar, martorii H.M.M.

și R.D. au susținut că părinții reclamantului și-au schimbat domiciliul din Cluj la București, însă nici aceștia nu au arătat, nici prin alt mijloc de probă nu s-a dovedit că mutarea familiei a fost determinată de persecuții exercitate pe criterii etnice. Din aceste considerente, recursul se va admite și se va modifica sentința atacată, în sensul respingerii în fond a acțiunii, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 437 din 20 mai 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică în tot sentința atacată și, în fond, respinge acțiunea, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2008.