ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5434/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj

reclamanta M.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, anularea hotărârii

din 17 decembrie 2008, obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de persoană

refugiată și, totodată, să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000,

pentru perioada 22 iunie 1944-6 martie 1945, începând cu data de 1 decembrie 2008.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că s-a născut în perioada în care părinții săi au fost refugiați

din satul S., județul Cluj în localitatea C.M., județul Cluj din motive etnice.

În susținerea acțiunii,

reclamanta a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă

și declarațiile autentificate ale martorilor M.G. și K.M. din care a rezultat că

părinții săi au fost alungați din localitatea de domiciliu, fiind obligați să se

refugieze, iar reclamanta s-a născut în timpul refugiului părinților

Pârâta, prin întâmpinare,

a solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă

nr. 175 din 21 aprilie 2009 Curtea de Apel Cluj, a admis acțiunea, a anulat hotărârea

din 17 decembrie 2008 emisă de pârâtă, a obligat-o să-i recunoască reclamantei calitatea

de persoană refugiată, în perioada 22 iunie 1944-6 martie 1945 și, totodată, să-i

acorde drepturile bănești prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1

decembrie 2008.

Pentru a adopta această

soluție, instanța de fond a reținut, că reclamanta a făcut dovada, prin probele

administrate, că se încadrează în dispozițiile prevederilor art. 1 lit. c) din Legea

nr. 189/2000, fiind născută în perioada de refugiu a părinților săi.

Împotriva acestei hotărâri

pârâta, C.J.P. Cluj, a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de recurs

se susține că reclamanta nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea

nr. 189/2000, deoarece părinții săi s-au refugiat anterior nașterii sale, iar aceasta

s-a născut pe un teritoriu care nu a fost niciodată ocupat de un alt regim.

Examinând cauza și sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale

incidente în cauză precum și cu cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare:

Potrivit art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui

act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu

începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice,

aflându-se în una din situațiile expres prevăzute de lege.

Prin persoana care a fost

strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege persoana care

a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate

din motive etnice.

Legiuitorul a urmărit

să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele și/sau

au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice.

Totodată, potrivit

art. 6 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor

acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile

prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele

competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă

prevăzut de lege.

Intimata-reclamantă și-a

dovedit calitatea de persoană refugiată prin intermediul probei cu înscrisuri și

a celei cu martori.

Pentru elucidarea stării

de fapt au fost audiați martorii M.G. și K.M.

Așadar, înscrisurile și

declarațiile martorilor pe care instanța de fond le invocă în motivarea hotărârii,

respectă cerințele prevăzute de lege.

Situația creată pentru

reclamantă și familie, s-a datorat persecuțiilor etnice, exercitate după Dictatul

de la Viena.

Cum în cauză s-a făcut

dovada și este de necontestat faptul că reclamanta s-a născut în perioada de refugiu

a părinților săi, în mod corect instanța de fond a reținut că aceasta, începând

cu data nașterii sale, respectiv 22 iunie 1944, a suportat consecințele morale și

materiale ale refugiului și este îndreptățită să se bucure de drepturile prevăzute

de Legea nr. 189/2000, pronunțând o hotărâre temeinică și legală.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P. Cluj, împotriva sentinței civile nr. 175 din 21 aprilie 2009 a Curții

de Apel Cluj, secția comercială, de contencios, administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 27 noiembrie 2009.