ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3986/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului

administrativ la data de 3 februarie 2009, reclamantul K.A.G. a solicitat, în contradictoriu

cu pârâta C.J.P. Cluj, să se dispună anularea hotărârii din 30 decembrie 2008, prin

care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările

ulterioare.

Motivându-și cererea,

reclamantul a arătat, în esență, că se consideră îndreptățit să beneficieze de drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000, întrucât s-a născut în anul 1943 în perioada de

refugiu a părinților săi.

Prin sentința civilă

nr. 102/2009 din 9 martie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului K.A.G., a anulat hotărârea

din 30 decembrie 2008 emisă de C.J.P. Cluj pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantului

calitatea de refugiat în perioada 25 ianuarie 1943 - 6 martie 1945 și să-i acorde

drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând

cu data de 1 ianuarie 2009.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, instanța de fond a apreciat acțiunea reclamantului ca fiind întemeiată,

concluzionând că și copiii născuți în perioada de refugiu a părinților beneficiază

de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Împotriva sentinței pronunțate

de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj.

Recurenta critică sentința

pronunțată de instanța de fond, considerând că reclamantul nu poate beneficia de

drepturile acordate potrivit Legii nr. 189/2000, întrucât nu era născut la data

refugierii părinților săi și nu avea un domiciliu pe care să-l fi schimbat în condițiile

date. Mai mult decât atât, recurenta-pârâtă consideră că, născându-se pe teritoriul

Statului Român, reclamantul nu a suferit persecuții de natură etnică, care să-l

îndreptățească să primească drepturile solicitate.

Examinându-se sentința

atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum

și cu dispozițiile legale incidente se constată că recursul este nefondat pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare.

Conform art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare,

beneficiază de prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care în perioada

regimurilor instaurate în România, între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945, a avut

de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind

și aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].

Prin Normele de aplicare

a ordonanței menționate, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate

în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate,

refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare

a unui tratat bilateral.

Având în vedere că legiuitorul

a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000 să se bucure

toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit persecuțiile respective în mod nemijlocit, cât și acelea care au

îndurat persecuțiile în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra

lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele

nefavorabile care au decurs din această situație.

Or, în cauză, este de

necontestat că reclamantul care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au

fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suportat aceleași consecințe

nefavorabile și prejudicii pe care le-a cunoscut familia sa, ca urmare a persecuțiilor

etnice exercitate.

Dacă legiuitorul a înțeles

să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor al persoanei strămutate -

așa cum prevăd dispozițiile art. 3 din O.G. nr. 105/1999 - a fortiori trebuie să

beneficieze de drepturile compensatorii acordate și copilul născut în perioada de

strămutare a părinților.

Cu privire la susținerile

recurentei, potrivit cărora reclamantul nu a putut fi persecutat pe considerente

etnice, întrucât localitatea în care s-a născut se afla pe teritoriul aflat sub

autoritatea Statului Român, urmează a fi avute în vedere dispozițiile H.G. nr. 287/2008,

precum și cele ale deciziei nr. 41 din 7 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secțiile unite, potrivit cărora persoanele îndreptățite beneficiază de

drepturile prevăzute de lege, indiferent dacă la data strămutării aveau domiciliul

pe teritoriul Statului Român sau pe teritoriile românești vremelnic ocupate de către

alte state și indiferent dacă localitatea în care au fost strămutate se afla sub

administrație românească sau sub administrația acelor state.

Făcând dovada că s-a născut

pe timpul refugiului părinților săi din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor

de natură etnică, reclamantul nu poate avea de la data nașterii alt statut decât

aceștia, neputând fi înlăturat de la beneficiul drepturilor acordate potrivit Legii

nr. 189/2000.

Rezultă că instanța de

fond a pronunțat o sentință temeinică și legală, iar recursul declarat urmează a

fi respins ca nefondat, potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P. Cluj împotriva sentinței nr. 102/2009 din 9 martie 2009 a Curții de Apel

Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 septembrie 2009.