ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3986/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 3 februarie 2009, reclamantul K.A.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, să se dispună anularea hotărârii din 30 decembrie 2008, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare. Motivându-și cererea, reclamantul a arătat, în esență, că se consideră îndreptățit să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, întrucât s-a născut în anul 1943 în perioada de refugiu a părinților săi.

Prin sentința civilă nr. 102/2009 din 9 martie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului K.A.G., a anulat hotărârea din 30 decembrie 2008 emisă de C.J.P. Cluj pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 25 ianuarie 1943 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 ianuarie 2009. Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța de fond a apreciat acțiunea reclamantului ca fiind întemeiată, concluzionând că și copiii născuți în perioada de refugiu a părinților beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj. Recurenta critică sentința pronunțată de instanța de fond, considerând că reclamantul nu poate beneficia de drepturile acordate potrivit Legii nr. 189/2000, întrucât nu era născut la data refugierii părinților săi și nu avea un domiciliu pe care să-l fi schimbat în condițiile date. Mai mult decât atât, recurenta-pârâtă consideră că, născându-se pe teritoriul Statului Român, reclamantul nu a suferit persecuții de natură etnică, care să-l îndreptățească să primească drepturile solicitate. Examinându-se sentința atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente se constată că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate în România, între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)]. Prin Normele de aplicare a ordonanței menționate, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000 să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit persecuțiile respective în mod nemijlocit, cât și acelea care au îndurat persecuțiile în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor. Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

Or, în cauză, este de necontestat că reclamantul care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suportat aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a cunoscut familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate. Dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor al persoanei strămutate - așa cum prevăd dispozițiile art. 3 din O.G. nr. 105/1999 - a fortiori trebuie să beneficieze de drepturile compensatorii acordate și copilul născut în perioada de strămutare a părinților. Cu privire la susținerile recurentei, potrivit cărora reclamantul nu a putut fi persecutat pe considerente etnice, întrucât localitatea în care s-a născut se afla pe teritoriul aflat sub autoritatea Statului Român, urmează a fi avute în vedere dispozițiile H.G.

nr. 287/2008, precum și cele ale deciziei nr. 41 din 7 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite, potrivit cărora persoanele îndreptățite beneficiază de drepturile prevăzute de lege, indiferent dacă la data strămutării aveau domiciliul pe teritoriul Statului Român sau pe teritoriile românești vremelnic ocupate de către alte state și indiferent dacă localitatea în care au fost strămutate se afla sub administrație românească sau sub administrația acelor state. Făcând dovada că s-a născut pe timpul refugiului părinților săi din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor de natură etnică, reclamantul nu poate avea de la data nașterii alt statut decât aceștia, neputând fi înlăturat de la beneficiul drepturilor acordate potrivit Legii nr. 189/2000.

Rezultă că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală, iar recursul declarat urmează a fi respins ca nefondat, potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinței nr. 102/2009 din 9 martie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2009.