ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 147/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ

înregistrată la data de 8 mai 2008 la Curtea de Apel Cluj, reclamanta A.V. a

solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, anularea Hotărârii nr. 22854

din 2 aprilie 2008 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască

calitatea de beneficiar al drepturilor acordate de Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 486

din 10 iunie 2008 a admis acțiunea formulată de reclamanta A.V. în

contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj și a dispus anularea Hotărârii nr. 22854

din 2 aprilie 2008, emisă de pârâtă. A obligat pârâta să-i recunoască

reclamantei calitatea de refugiat în perioada 12 februarie 1945 – 6 martie 1945

și să-i acorde drepturile revăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1

martie 2008.

În motivarea soluției s-a

reținut că, întrucât reclamanta s-a născut în perioada în care părinții săi se

aflau în refugiu, a dobândit la data nașterii, statutul de refugiat al

părinților săi.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs în termen – pârâta C.J.P. Cluj, criticând-o în temeiul art. 304

pct. 9 C. proc. civ., susținând în esență că, reclamanta nu a dovedit calitatea

de persoană refugiată, întrucât s-a născut în localitatea de refugiu a

părinților săi, nefiind nevoită să-și schimbe domiciliul, astfel că nu a

suferit persecuții etnice, născându-se pe teritoriu aparținând Statului Român.

Examinând cauza, în raport

cu motivul de recurs invocat, precum și potrivit art. 304

1

C. proc.

civ., se constată că, recursul este nefondat.

Este necontestat faptul că,

reclamanta A.V., născută Vădan, din părinții V. și M. s-a născut la data de 12

februarie 1945 în București unde părinții săi se refugiaseră din localitatea

Livada – Someș, ca urmare a persecuțiilor etnice, exercitate asupra românilor,

după Dictatul de la Viena (dosar de fond filele 4-8,17).

Potrivit art. 1 din O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui

act normativ, persoana – cetățean român care, în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit

persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate în actul

normativ.

Din

interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței rezultă că, atât obiectul

cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii

pentru prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective,

în perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de

aceste drepturi

să

beneficieze toate persoanele - cetățeni români care au avut de

suferit consecințele persecuțiilor exercitate din

motive etnice, prin

persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit

acele persecuții în mod

nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod

indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada

în care

părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca

urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel, toate

consecințele

nefavorabile

care au decurs din această situație.

Or, în cauză este necontestat că, reclamanta care s-a

născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din

localitatea de domiciliu, a

suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit

familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Că

legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au

fost victime și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive

etnice, rezultă și din

împrejurarea că,

astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din

O.G. nr. 105/2999 și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a

înțeles să acorde o indemnizație

lunară

soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele

persecuțiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași

drepturi compensatorii, copilul care fiind

născut în perioada refugiului

a suferit în mod direct, toate

consecințele

nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca

urmare a

persecuțiilor etnice.

În consecință, soluția

instanței de fond este legală și temeinică, recursul urmând să fie respins ca nefondat,

în temeiul art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 486 din 10 iunie 2008 a Curții de

Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 ianuarie 2009.