ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 147/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 8 mai 2008 la Curtea de Apel Cluj, reclamanta A.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, anularea Hotărârii nr. 22854 din 2 aprilie 2008 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al drepturilor acordate de Legea nr. 189/2000. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 486 din 10 iunie 2008 a admis acțiunea formulată de reclamanta A.V. în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj și a dispus anularea Hotărârii nr. 22854 din 2 aprilie 2008, emisă de pârâtă.

A obligat pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 12 februarie 1945 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile revăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 martie 2008. În motivarea soluției s-a reținut că, întrucât reclamanta s-a născut în perioada în care părinții săi se aflau în refugiu, a dobândit la data nașterii, statutul de refugiat al părinților săi. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen – pârâta C.J.P. Cluj, criticând-o în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând în esență că, reclamanta nu a dovedit calitatea de persoană refugiată, întrucât s-a născut în localitatea de refugiu a părinților săi, nefiind nevoită să-și schimbe domiciliul, astfel că nu a suferit persecuții etnice, născându-se pe teritoriu aparținând Statului Român.

Examinând cauza, în raport cu motivul de recurs invocat, precum și potrivit art. 304 1 C. proc. civ., se constată că, recursul este nefondat. Este necontestat faptul că, reclamanta A.V., născută Vădan, din părinții V. și M. s-a născut la data de 12 februarie 1945 în București unde părinții săi se refugiaseră din localitatea Livada – Someș, ca urmare a persecuțiilor etnice, exercitate asupra românilor, după Dictatul de la Viena (dosar de fond filele 4-8,17). Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana – cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate în actul normativ.

Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței rezultă că, atât obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice. Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele - cetățeni români care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel, toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație. Or, în cauză este necontestat că, reclamanta care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate. Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victime și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că, astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G.

nr. 105/2999 și soțului supraviețuitor. Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care fiind născut în perioada refugiului a suferit în mod direct, toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor etnice. În consecință, soluția instanței de fond este legală și temeinică, recursul urmând să fie respins ca nefondat, în temeiul art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 486 din 10 iunie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2009.