ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5933/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 8 aprilie 2009, reclamanta I.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, să se dispună anularea hotărârii din 16 martie 2009 prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare. Motivându-și cererea, reclamanta a arătat, în esență, că se consideră îndreptățită să beneficieze de drepturile acordate potrivit Legii nr. 189/2000, întrucât s-a născut în anul 1941, pe timpul refugiului părinților săi din orașul Cluj în orașul Turda.

Prin sentința civilă nr. 214 din 13 mai 2009, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei I.D., a anulat hotărârea din 16 martie 2009 emisă de C.J.P. Cluj pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 25 octombrie 1941 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 februarie 2009. Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța de fond a reținut că din materialul probator administrat în cauză rezultă că reclamanta a făcut dovada că s-a născut la Turda, la data de 25 octombrie 1941, pe timpul refugiului părinților săi, datorită persecuțiilor de natură etnică exercitate în localitatea de domiciliu, astfel că și reclamantei trebuie să i se recunoască statutul de refugiat.

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj. Recurenta critică sentința pronunțată de instanța de fond, considerând că reclamanta nu poate beneficia de statutul de refugiat, întrucât s-a născut în localitatea de refugiu a părinților săi, fără a-și schimba domiciliul. Totodată, recurenta apreciază că reclamanta nu a făcut dovada persecuției pe motive etnice la care ar fi fost supusă. Examinându-se sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente, se constată că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Conform art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate în România, între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)]. Prin Normele de aplicare a ordonanței menționate, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare unui tratat bilateral.

În cauză, este necontestat faptul că reclamanta s-a născut la 25 octombrie 1941, pe timpul refugiului părinților săi din localitatea de domiciliu - Cluj, în orașul Turda, ca urmare a persecuțiilor de natură etnică exercitate după ocuparea Ardealului de Nord, ca urmare a Dictatului de la Viena din 1940. Instanța de fond a realizat o corectă interpretare teleologică a prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999 cu modificările și completările ulterioare și ale Normelor aprobate prin H.G. nr. 127/2002. Pe cale de consecință, în mod corect și în acord cu practica unitară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța de fond a reținut că prejudiciile suferite de părinți, urmare strămutării sunt suportate și de către copiii lor minori, ceea ce justifică similitudinea de regim juridic aplicabil.

Interpretarea pe care instanța de fond a dat-o dispozițiilor O.G. nr. 105/1999 cu modificările și completările ulterioare, este în acord și cu aspectele reținute de Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, în sensul că „toate persoanele aflate în aceeași situație beneficiază de aceleași drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competența exclusivă a instanței judecătorești". Față de cele mai sus arătate, nu există niciun temei pentru a o înlătura pe reclamanta I.D. de la beneficiul drepturilor acordate potrivit O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000. Rezultă că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală, iar recursul declarat urmează a fi respins ca nefondat, potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 214 din 13 mai 2009 a Curții de Apel Cluj , secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 decembrie 2009.