ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5933/2009

Asupra recursului

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe calea

contenciosului administrativ la data de 8 aprilie 2009, reclamanta I.D. a solicitat,

în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, să se dispună anularea hotărârii din 16

martie 2009 prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiar

al prevederilor O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările

și completările ulterioare.

Motivându-și cererea,

reclamanta a arătat, în esență, că se consideră îndreptățită să beneficieze de drepturile

acordate potrivit Legii nr. 189/2000, întrucât s-a născut în anul 1941, pe timpul

refugiului părinților săi din orașul Cluj în orașul Turda.

Prin sentința

civilă nr. 214 din 13 mai 2009, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei I.D., a anulat hotărârea din

16 martie 2009 emisă de C.J.P. Cluj pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei

calitatea de refugiat în perioada 25 octombrie 1941 - 6 martie 1945 și să-i acorde

drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000,

cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 februarie 2009.

Pentru a pronunța

o asemenea soluție, instanța de fond a reținut că din materialul probator administrat

în cauză rezultă că reclamanta a făcut dovada că s-a născut la Turda, la data de

25 octombrie 1941, pe timpul refugiului părinților săi, datorită persecuțiilor de

natură etnică exercitate în localitatea de domiciliu, astfel că și reclamantei trebuie

să i se recunoască statutul de refugiat.

Împotriva sentinței

pronunțate de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj.

Recurenta critică

sentința pronunțată de instanța de fond, considerând că reclamanta nu poate beneficia

de statutul de refugiat, întrucât s-a născut în localitatea de refugiu a părinților

săi, fără a-și schimba domiciliul.

Totodată, recurenta

apreciază că reclamanta nu a făcut dovada persecuției pe motive etnice la care ar

fi fost supusă.

Examinându-se

sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză,

precum și cu dispozițiile legale incidente, se constată că recursul este nefondat

pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Conform art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare,

beneficiază de prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care în perioada

regimurilor instaurate în România, între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945, a avut

de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind

și aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].

Prin Normele de

aplicare a ordonanței menționate, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, persoanelor strămutate

în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate,

refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare

unui tratat bilateral.

În cauză, este

necontestat faptul că reclamanta s-a născut la 25 octombrie 1941, pe timpul refugiului

părinților săi din localitatea de domiciliu - Cluj, în orașul Turda, ca urmare a

persecuțiilor de natură etnică exercitate după ocuparea Ardealului de Nord, ca urmare

a Dictatului de la Viena din 1940.

Instanța de fond

a realizat o corectă interpretare teleologică a prevederilor art. 1 din O.G.

nr. 105/1999 cu modificările și completările ulterioare și ale Normelor aprobate

prin H.G. nr. 127/2002.

Pe cale de consecință,

în mod corect și în acord cu practica unitară a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

instanța de fond a reținut că prejudiciile suferite de părinți, urmare strămutării

sunt suportate și de către copiii lor minori, ceea ce justifică similitudinea de

regim juridic aplicabil.

Interpretarea

pe care instanța de fond a dat-o dispozițiilor O.G. nr. 105/1999 cu modificările

și completările ulterioare, este în acord și cu aspectele reținute de Curtea Constituțională,

prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, în sensul că „toate persoanele aflate

în aceeași situație beneficiază de aceleași drepturi. Stabilirea faptului dacă o

persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție prevăzute

în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competența

exclusivă a instanței judecătorești".

Față de cele mai

sus arătate, nu există niciun temei pentru a o înlătura pe reclamanta I.D. de la

beneficiul drepturilor acordate potrivit O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea

nr. 189/2000.

Rezultă că instanța

de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală, iar recursul declarat urmează

a fi respins ca nefondat, potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 214 din 13 mai 2009 a Curții

de Apel Cluj , secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 18 decembrie 2009.