ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 351/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secția de comercială, de contencios administrativ și fiscal, la 6 mai

2009 reclamanta S.M. a solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii

Cluj anularea Hotărârii din 2 februarie 2009 emisă de pârâtă, cu consecința

obligării acesteia din urmă la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că hotărârea pârâtei este nelegală și ca atare se

impune anularea acesteia și recunoașterea calității de refugiat conform art. 1 lit.

c) din Legea nr. 198/2000. Susține că se ignoră calitatea sa de refugiat

întrucât, familia sa a fost nevoită să se refugieze, în toamna anului 1940, din

localitatea de domiciliu, Someșeni, județul Cluj, la Turda, județul Cluj din motive de persecuție etnică, fiindu-i amenințată familia și îndemnată

să părăsească teritoriul României.

Prin întâmpinare,

pârâta a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Prin sentința nr. 264

din 3 iunie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei S.M., a dispus anularea

hotărârii din 2 februarie 2009 emisă de Casa de Pensii Cluj, a obligat-o pe

aceasta să-i recunoască reclamantei statutul de persoană refugiată pentru

perioada 18 septembrie 1941 - 6 martie 1945 și ca urmare să-i acorde drepturile

bănești prevăzute de O.G. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu

modificările ulterioare, începând cu data de 1 februarie2009.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că, în cauză, reclamanta a făcut

dovada cerută de lege privind calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit.

c) din Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei

soluții a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie. În drept au fost invocate dispozițiile art. 299

și urm. C. proc. civ.

Susține că reclamanta

nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 întrucât,

declarațiile martorilor sunt contradictorii, prezentând date nereale.

Examinând sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de

recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este

nefondat, după cum se va arăta in continuare.

Potrivit art. 1 lit. c)

din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate

de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940

până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările

ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean

român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice,

în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Conform art. 2 din

Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin

persoană strămutată în altă localitate, în sensul acestei ordonanțe, se înțelege

persoana care a fost mutată sau care a fost nevoită să își schimbe domiciliul

în altă localitate, din motive etnice, între altele fiind enumerate și

persoanele refugiate.

În cauză, din probele

administrate, rezultă că familia reclamantei, din cauza persecuțiilor din

motive etnice, s-a refugiat din localitatea de domiciliu, din localitatea de

domiciliu, Someseni, județul Cluj, la Turda, județul Cluj din motive de

persecuție etnică.

De altfel, instanța

de fond a reținut că persecuțiile etnice au fost exercitate în contextul

istoric al evenimentelor din acea perioadă, de cedare către Ungaria a

Ardealului de Nord, ca urmare a Tratatului de la Viena din 30 august 1940,astfel că, a adoptat în mod corect soluția de admitere a acțiunii cu

motivarea mai sus indicată.

Pentru motivele

arătate, recursul urmează a fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., menținându-se sentința criticată, ca temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței nr. 264

din 3 iunie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 ianuarie 2010.