ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1649/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1649/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 18 septembrie 2007
reclamantul I.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj anularea
Hotărârii nr. 22175 din 3 august 2007 și obligarea pârâtei la recunoașterea calității
de refugiat în perioada 1944 - 1945,cu consecința acordării drepturilor
prevăzute O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000; cu cheltuieli de
judecată.
Curtea de Apel Cluj, secția
comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 564
din 7 noiembrie 2007, a admis acțiunea; a dispus anularea hotărârii contestate;
a obligat pârâta să recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada
23 noiembrie 1944 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute
de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare,
începând cu data de 01 noiembrie 2006; a obligat pârâta să plătească
reclamantului cheltuieli de judecată în valoare de 300 lei.
Pentru a se pronunța astfel,
instanța a reținut că actele dosarului relevă faptul că reclamantul s-a născut în
perioada de refugiu a părinților, suportând consecințele nefavorabile rezultate
dintr-o atare situație astfel că, excluderea acestuia de la beneficiul acordat de
lege este nelegală.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs pârâta, solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârii
recurate în sensul respingerii acțiunii.
Recurenta a susținut că
reclamantul nu și-a schimbat domiciliul, fiind născut în localitatea de
refugiu, din părinți care s-au refugiat anterior nașterii sale și nu a suferit
persecuții din motive etnice.
S-a mai susținut că Legea nr.
189/2000 prevede în mod expres și limitativ categoriile de persoane care
beneficiază de aceste drepturi.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999
aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia persoana,
cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice,
aflându-se în una din situațiile enumerate.
Prin Normele de aplicare a
ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, persoanelor strămutate
în altă localitate decât cea
de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele
care au făcut obiectul unui
schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.
În speță, în mod corect
instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au
fost strămutați are același statut ca aceștia, întrucât a suferit aceleași
privațiuni, efectele strămutării răsfrângându-se și asupra sa.
Legea nr. 189/2000 are ca
scop să ofere o reparație tuturor persoanelor care au suferit persecuții din
motive etnice în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, fără a face distincție în funcție de data nașterii lor, astfel încât copiii născuți în
localitatea de refugiu sau de strămutare au același regim juridic ca și părinți
lor.
Faptul că reclamantul se încadrează
în prevederile Legii nr. 189/2000 rezultă din probele administrate în cauză,
respectiv declarațiile martorilor P.I. și C.A. (filele 26 și 30 dosar fond),
precum și acte de stare civilă.
În consecință, soluția instanței
fiind temeinică și legală, recursul este nefondat și, în baza art. 312 C. proc.
civ., urmează a fi respins.
În baza prevederilor art. 274 alin.
(1) C. proc. civ., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată
către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de pârâta C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 564 din 7 noiembrie 2007 a
Curții de Apel Cluj-secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,
ca nefondat.
Obligă recurenta la 150 lei
cheltuieli de judecată către intimatul I.G.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 16 aprilie 2008.