ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1044/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta E.E. a chemat în

judecată C.J.P. Cluj, solicitând anularea Hotărârii nr. 22990 din 10 iunie 2008

emisă de pârâtă și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că hotărârea contestată este nelegală și netemeinică,

întrucât ignoră calitatea sa de persoană strămutată, dovedită prin acte și

declarații de martori.

Prin întâmpinare, pârâta, C.J.P.

Cluj a solicitat respingerea acțiunii, apreciind că reclamanta nu a dovedit

calitatea sa de persoană refugiată și, pe cale de consecință nu poate beneficia

de prevederile Legii nr. 189/2000 deoarece s-a născut în localitatea de refugiu

a părinților săi.

Prin sentința civilă nr. 628

din 1 octombrie 2008, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei și a dispus anularea

hotărârii nr. 22990 din 10 iunie 2008 emisă de pârâta C.J.P. Cluj, pe care a

obligat-o să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 17

aprilie 1944 – 6 martie 1945, și să-i acorde drepturile conferite de Legea nr. 189/2000,

începând cu data de 01 iunie 2008.

Pentru a dispune astfel,

instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

A considerat că potrivit

dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile legale,

persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere

de la 06 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din

motive etnice, respectiv s-a refugiat în altă localitate decât cea de

domiciliu.

A constatat că strămutarea părinților

reclamantei din localitatea de domiciliu în altă localitate în cursul lunii

octombrie 1940 s-a datorat persecuțiilor etnice instituite de regimul instaurat

în perioada respectivă, care a constat în principal în obligația impusă de

autoritățile de ocupație de învățare a limbii maghiare.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, în termen legal, pârâta, Casa Județeană de Pensii Cluj,

solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței civile atacate, în

sensul respingerii acțiunii reclamantei.

În cuprinsul motivelor de

recurs, pârâta a arătat că soluția pronunțată în cauză este netemeinică

întrucât reclamanta, născută în localitatea de refugiu nu a suferit persecuții

din motive etnice și nici nu și-a schimbat domiciliul.

Examinând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge, ca nefondat recursul declarat de

pârâtă, din considerentele ce se vor arăta în cele ce succed.

Potrivit art. 1 lit. c) din

Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederilor legale, persoana, cetățean

român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie

1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice,

fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.

În cauză, se reține că

părinții reclamantei s-au refugiat din localitatea Dezmir, în localitatea

Turda, în cursul lunii octombrie 1940, iar reclamanta s-a născut la data de 17

aprilie 1944 în timpul refugiului părinților săi.

Efectele refugiului s-au

răsfrânt și asupra reclamantei, de la data nașterii, care se situează în

intervalul de timp avut în vedere de legea menționată.

Prima instanță a observat

corect că Legea nr. 189/2000 nu face nici o diferență în legătură cu persoanele

cărora le sunt aplicabile dispozițiile legii, în sensul că nu stipulează în mod

expres că nu pot beneficia de prevederile acesteia copiii concepuți și născuți

după refugiul părinților.

Prin urmare, față de

împrejurarea că intimata reclamantă s-a născut în intervalul de timp avut în

vedere de Legea nr. 189/2008 într-o localitate în care s-au refugiat părinții

săi și întrucât actul normativ evocat nu distinge în ceea ce privește

persoanele refugiate care beneficiază de drepturile reglementate în cuprinsul

său, Înalta Curte constată că recursul pârâtei este nefondat, astfel că, în

temeiul art. 312 C. proc. civ. acesta va fi respins, ca atare, menținându-se

hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 628 din 1 octombrie 2008 a

Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 februarie 2009.