ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4585/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de

Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

reclamantul V.G. a solicitat anularea hotărârii nr. 22734 din 18 februarie 2008

emisă de pârâta C.J.P. Cluj și obligarea acesteia la acordarea drepturilor

prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii reclamantul a

arătat că hotărârea pârâtei este nelegală și netemeinică, întrucât ignoră

calitatea sa de persoană strămutată, dovedită prin acte și declarații de martori.

Prin întâmpinare, pârâta, C.J.P. Cluj a

solicitat respingerea acțiunii apreciind că reclamantul nu a dovedit calitatea

sa de persoană refugiată și, pe cale de consecință nu poate beneficia de

prevederile Legii nr. 189/2000.

Prin sentința civilă nr. 441 din 22 mai

2008, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea reclamantului și a dispus anularea hotărârii nr. 22734

din 18 februarie 2008 emisă de pârâta C.J.P. Cluj pe care a obligat-o să-i

recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 13 februarie 1942-6

martie 1945 și să-i acorde drepturile conferite de Legea nr. 189/2000.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond

a reținut, în esență.

A considerat că potrivit dispozițiilor

art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile legale, persoana,

cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 06

septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive

etnice, respectiv a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.

A constatat că strămutarea reclamantului

din localitatea de domiciliu în altă localitate în cursul lunii februarie 1942

s-a datorat persecuțiilor etnice instituite de regimul instaurat în perioada

respectivă.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs, în termen legal, pârâta C.J.P. Cluj, solicitând admiterea acestuia și,

modificarea sentinței civile atacate, în sensul respingerii acțiunii

reclamantului.

În cuprinsul motivelor de recurs pârâta a

arătat că soluția pronunțată în cauză este netemeinică întrucât reclamantul,

născut în localitatea de refugiu nu a suferit persecuții din motive etnice.

Examinând actele și lucrările dosarului,

Înalta Curte va respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâtă, din

considerentele ce se vor arăta în cele ce succed.

Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr.

189/2000, beneficiază de prevederilor legale, persoana, cetățean român, care în

perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6

martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată în

altă localitate decât cea de domiciliu.

În cauză, se reține că părinții reclamantului

s-au refugiat împreună cu familia sa din localitatea Cluj, județul Cluj, în

localitatea Deva, județul Hunedoara, în cursul lunii februarie 1942, iar

reclamantul s-a născut la data de 13 februarie 1942, în timpul refugiului

părinților săi, astfel că efectele refugiului s-au răsfrânt și asupra reclamantului,

de la data nașterii, care se situează în intervalul de timp avut în vedere de

legea menționată.

Prim instanță a observat în mod corect că

Legea nr. 189/2000 nu distinge între diferite categorii de persoane cărora le

sunt aplicabile dispozițiile art. 1 lit. c), în sensul de a stipula în mod

expres că nu pot beneficia de prevederile legii copiii concepuți și născuți

după refugiul părinților.

Prin urmare, având în vedere că intimatul

reclamant s-a născut în intervalul de timp avut în vedere de Legea nr. 189/2000

într-o localitate în care s-au refugiat părinții săi, și întrucât actul

normativ evocat nu distinge în ceea ce privește persoanele refugiate care

beneficiază de drepturile reglementate în cuprinsul său, Înalta Curte constată

că recursul pârâtei este nefondat, astfel că, în temeiul art. 312 C. proc. civ.,

acesta va fi respins, ca atare, menținându-se hotărârea atacată ca fiind legală

și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 441 din 22 mai 2008 a Curții de Apel

Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9

decembrie 2008.