ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4022/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta P.E.

a chemat în judecată C.J.P. Cluj, solicitând anularea Hotărârii nr. 23905 din 29

decembrie 2008 emisă de pârâtă și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că hotărârea contestată este nelegală și netemeinică,

întrucât ignoră calitatea sa de persoană strămutată, dovedită prin acte și

declarații de martori.

A precizat că părinții săi

s-au refugiat ca urmare a Dictatului de la Viena din localitatea Vișag în localitatea Cățele unde, la data de 28 ianuarie 1944 s-a născut reclamanta.

Prin întâmpinare, pârâta, C.J.P.

Cluj a solicitat respingerea acțiunii, apreciind că reclamanta nu a dovedit

calitatea sa de persoană refugiată și, pe cale de consecință nu poate beneficia

de prevederile Legii nr. 189/2000.

Prin sentința civilă nr. 105/2009

din 10 martie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei și a dispus anularea Hotărârii

nr. 23905 din 29 decembrie 2008 emisă de pârâta C.J.P. Cluj, pe care a

obligat-o să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 28

ianuarie 1944 – 6 martie 1945, și să-i acorde drepturile conferite de Legea nr.

189/2000, începând cu data de 01 noiembrie 2008.

Pentru a dispune astfel,

instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

A considerat că potrivit

dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, beneficiază de prevederile legale,

persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere

de la 06 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv s-a refugiat în altă localitate decât

cea de domiciliu.

A constatat că strămutarea

părinților reclamantei din localitatea de domiciliu în altă localitate s-a

datorat persecuțiilor etnice instituite de regimul instaurat în perioada

respectivă prin Dictatul de la Viena.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, în termen legal, pârâta, C.J.P. Cluj, solicitând admiterea

acestuia și modificarea sentinței civile atacate, în sensul respingerii

acțiunii reclamantei.

În cuprinsul motivelor de

recurs, pârâta a arătat că soluția pronunțată în cauză este netemeinică

întrucât reclamanta, născută în localitatea de refugiu nu a suferit persecuții

din motive etnice.

Prin întâmpinare,

intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat și

menținerea, ca fiind legală și temeinică a sentinței civile atacate.

Examinând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge, ca nefondat recursul declarat de

pârâtă, din considerentele ce se vor arăta în cele ce succed.

Potrivit art. 1 lit. c) din

Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederilor legale, persoana, cetățean

român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie

1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice,

fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.

În cauză, se reține că

părinții reclamantei s-au refugiat din localitatea Vișag, județul Cluj, în

localitatea Cățele, județul Cluj, ca urmare a Dictatului de la Viena,iar reclamanta s-a născut la data de 28 ianuarie 1944, în timpul refugiului părinților

săi în localitatea de refugiu.

Efectele refugiului s-au

răsfrânt și asupra reclamantei, de la data nașterii, care se situează în

intervalul de timp avut în vedere de legea menționată.

Prima instanță a observat

corect că Legea nr. 189/2000 nu face nici o diferență în legătură cu persoanele

cărora le sunt aplicabile dispozițiile legii, în sensul că nu stipulează în mod

expres că nu pot beneficia de prevederile acesteia copiii concepuți și născuți

după refugiul părinților.

Prin urmare, față de

împrejurarea că intimata reclamantă s-a născut în intervalul de timp avut în

vedere de Legea nr. 189/2008 într-o localitate în care s-au refugiat părinții

săi și întrucât actul normativ evocat nu distinge în ceea ce privește

persoanele refugiate care beneficiază de drepturile reglementate în cuprinsul

său, Înalta Curte constată că recursul pârâtei este nefondat, astfel că, în

temeiul art. 312 C. proc. civ. acesta va fi respins ca atare, menținându-se

hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 105/2009 din 10 martie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 octombrie 2009.