ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1543/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1543/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios
administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 745 din 7 decembrie 2007 a admis
acțiunea formulată de reclamanta R.M.G., în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj
și a anulat hotărârea din 18 octombrie 2007 emisă de pârâtă, recunoscând reclamantei
calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 16 septembrie 1944-6
martie 1945, începând cu data de 1 august 2007.
Pentru a hotărî astfel
instanța de fond a reținut că probele existente la dosar, respectiv declarațiile
martorilor M.S. și M.C., atestă cu caracter unitar împrejurarea că reclamanta s-a
născut în refugiu la data de 16 septembrie 1944, în orașul S., unde ambii părinți
au acesteia erau refugiați din localitatea de domiciliu Cluj, începând cu luna septembrie
1940, reîntoarcerea având loc în luna septembrie 1945, în speță fiind astfel incidente
dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentințe,
în termen legal, a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj susținând că din probele aflate
la dosar rezultă că reclamanta nu și-a schimbat domiciliul și nici nu a suferit
persecuții etnice, fiind născută în localitatea în care părinții săi s-au refugiat,
ca urmare a persecuției etnice suferite, localitate aflată pe teritoriul Statului
Român. În acest context recurenta a apreciat că, în speță, nu sunt îndeplinite cerințele
Legii nr. 189/2000 referitoare la persoanele strămutate, astfel cum este definită
această noțiune prin art. 2 din H.G. nr. 127/2000 care include în această categorie
persoanele obligate să-și schimbe domiciliul din motive etnice, în perioada 6 septembrie
1940- 6 martie 1945.
Recursul este nefondat
și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:
Conform art. 1 din O.G.
nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui act normativ
beneficiază persoana cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate în
România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit
persecuții etnice după cum urmează: c) a fost strămutată în altă localitate decât
cea de domiciliu.
Textele legale au avut
în vedere persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de
cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți înainte
sau în timpul strămutării, atâta vreme cât consecințele traumatizante ale acestei
experiențe au fost suportate de toți membrii familiei și în condițiile în care scopul
legii este să acorde o serie de drepturi compensatorii, celor afectați.
În consecință, intimata-reclamantă,
născută în localitatea de refugiu a părinților săi, la data de 16 septembrie 1944,
cu alte cuvinte, în intervalul reglementat de dispozițiile Legii nr. 189/2000, este
îndreptățită, așa cum, corect a stabilit instanța de fond, să beneficieze de drepturile
acordate prin acest act normativ.
Pentru aceste motive,
constatând că, potrivit art. 304 și 304
1
C. proc. civ., nu există motive
de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge,
ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 745 din 7 decembrie 2007 a Curții
de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 9 aprilie 2008.