ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2354/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului

administrativ la data de 22 ianuarie 2007, reclamanta F.M. a solicitat în

contradictoriu cu C.J.P.M., să se dispună anularea Hotărârii nr. 559 din 20

decembrie 2006, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității

de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr.

189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat, în esență, că s-a născut în București, la 18 martie 1944,

pe timpul refugiului părinților săi din localitatea Săcălășeni, județul

Maramureș și se consideră îndreptățită să beneficieze de drepturile acordate

prin O.G. nr. 105/1999.

Prin sentința civilă nr.

101/2007 din 20 februarie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei F.M., a anulat

Hotărârea nr. 559 din 20 decembrie 2006, emisă de pârâta C.J.P.M. pe care a

obligat-o să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 18

martie 1944 – 06 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările

ulterioare, începând cu data de 01 ianuarie 2007.

Pentru a se pronunța în

acest sens, Instanța de Fond a reținut că din probele administrate în cauză,

rezultă că reclamanta a făcut dovada că s-a născut în București, la 18 martie 1944,

pe timpul refugiului părinților săi. Instanța de Fond a apreciat că nu se poate

stabili un regim discriminator între părinții refugiați și copiii născuți în

timpul refugiului, stabilind reclamantei calitatea de refugiat pentru perioada

cuprinsă între data nașterii și data încetării refugiului.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta C.J.P.M., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Recurenta consideră că Instanța

de Fond nu a avut în vedere prevederile O.G. nr. 105/1999, admițând ca o

persoană să poată fi considerată strămutată în localitatea de domiciliu. Mai

arată că reclamanta nu poate beneficia de calitatea de persoană strămutată

întrucât refugiul s-a făcut într-o localitate situată în afara zonei de

persecuție etnică.

Totodată, recurenta evocă în

recursul declarat și părerea M.J. exprimată în adresa din 2005, potrivit căreia

beneficiază de prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 copiii născuți

în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau concepuți înainte de

strămutare și născuți după strămutarea părinților în acea localitate. De

asemenea, sunt menționate precizările nr. 1026 din 29 martie 2002 ale C.N.P.A.D.A.S.

în care se prevede că nu beneficiază de dispozițiile Legii nr. 189/2000 copiii

care s-au născut în perioada de strămutare a părinților.

Examinându-se sentința

atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză,

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii se constată că recursul

este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Conform art. 1 din O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare,

beneficiază de prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care în

perioada regimurilor instaurate între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și

aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu (art. 1 lit. c)).

Prin Normele de aplicare a

ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, persoanelor strămutate în altă

localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate,

refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca

urmare a unui tratat bilateral.

Înscrisurile depuse la

dosarul cauzei evidențiază cu claritate că reclamanta s-a născut în București,

la data de 18 martie 1944, după ce părinții acesteia au fost obligați să se

refugieze din localitatea Săcălășeni, județul Maramureș.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr.

189/2000 să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de

suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană

persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit persecuțiile

respective în mod nemijlocit, cât și acelea care au îndurat dificultățile

strămutării în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel

toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză, este

necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi

au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suportat

aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a cunoscut familia

sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Dacă legiuitorul a înțeles

să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor al persoanei strămutate,

așa cum prevăd dispozițiile art. 3 din Ordonanța nr. 105/1999, a fortiori,

trebuie să beneficieze de drepturile compensatorii acordate și copilul născut

în perioada de strămutare a părinților.

Nu poate fi primit motivul

de recurs potrivit căruia reclamanta nu ar fi îndreptățită să beneficieze de

drepturile compensatorii prevăzute de lege, deoarece s-ar fi născut în afara

zonei de persecuție etnică deoarece în nici una dintre reglementările

aplicabile nu se face referire la o asemenea zonă. De asemenea, nu pot fi luate

în considerare referirile recurentei la păreri sau precizări ale diferitelor

autorități, având în vedere lipsa caracterului normativ al unor asemenea

documente, care nu fac decât să se adaoge la lege.

Rezultă că sentința

pronunțată de Instanța de Fond este legală și temeinică, urmând a se respinge

recursul declarat, ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P.M. împotriva sentinței civile nr. 101 din 20 februarie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 mai 2007.