ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1336/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, reclamantul R.A.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P.M., anularea Hotărârii nr. 527 din 18 septembrie 2006 emisă de pârâtă, obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 și, totodată, să-i acorde drepturile prevăzute de această lege pentru perioada 9 octombrie 1942 - 6 martie 1945. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că, s-a născut la data de 9 octombrie 1942 în localitatea București, unde familia sa s-a refugiat din localitatea Cristolțel. În susținerea acțiunii, reclamantul a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă și declarații autentificate ale unor martori din care a rezultat că acesta, împreună cu familia, s-a refugiat din localitatea Cristolțel în localitatea București, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate după Diktatul de la Viena.

Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii. Prin sentința civilă nr. 483 din 8 noiembrie 2006, Curtea de Apel Cluj a admis acțiunea, a anulat Hotărârea nr. 527 din 18 septembrie 2006, a obligat pârâta să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 și totodată să-i acorde drepturile bănești prevăzute de această lege, începând cu data de 8 septembrie 2006. Pentru a adopta această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul a făcut dovada, prin probele administrate, că se încadrează în dispozițiile prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, fiind născut în localitatea în care părinții săi au fost refugiați ca urmare a cedării Ardealului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivele de recurs se susține că reclamantul nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. Se mai arată că beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000 copiii născuți în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau concepuți înainte de strămutare și născuți după strămutare. Deci nu beneficiază de prevederile acestei legi copiii care s-au născut în perioada de strămutare a părinților. De asemenea, recurenta precizează că hotărârea Curții de Apel Cluj este dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 5 din O.G. nr. 105/1999, aprobate prin Legea nr. 189/2000, întrucât drepturile prevăzute de această lege se acordă cu data de întâi a lunii următoare depunerii cererii, și nu începând cu data depunerii cererii, așa cum în mod greșit a dispus instanța.

Examinând cauza și sentința atacată în raport cu criticile recurentei, cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare: Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre situațiile expres prevăzute de lege. Prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.

Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice. Cum în cauză s-a făcut dovada că reclamantul împreună cu familia s-a refugiat din localitatea Cristolțel în localitatea București, iar apoi s-au reîntors, în mod corect instanța de fond a reținut că acesta a suportat consecințele morale și materiale ale refugiului și este îndreptățit să se bucure de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000. Însă, Înalta Curte constată că instanța de fond a dispus acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 începând cu data de 8 septembrie 2006, fiind astfel încălcate prevederile art. 5 din O.G.

nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000. Potrivit acestor dispoziții: „persoanele prevăzute la art. 1 și 3 vor beneficia de prevederile prezentei ordonanțe cu începere de la data de 1 a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea”. În cauză, cererea a fost depusă în data de 8 septembrie 2006 deci corect și legal drepturile bănești prevăzute de Legea nr. 189/2000 trebuiau a fi acordate începând cu 1 octombrie 2006. Astfel fiind, pentru considerentele arătate și în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., recursul va fi admis, sentința atacată se va modifica în sensul că drepturile bănești prevăzute de Legea nr. 189/2000, vor fi acordate începând cu 1 octombrie 2006, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentințe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.J.P.M., împotriva sentinței civile nr. 483 din 8 noiembrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că data acordării drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 este 1 octombrie 2006. Menține celelalte dispoziții. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2007.