ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1336/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, reclamantul R.A.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P.M.,

anularea Hotărârii nr. 527 din 18 septembrie 2006 emisă de pârâtă, obligarea

acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 și,

totodată, să-i acorde drepturile prevăzute de această lege pentru perioada 9

octombrie 1942 - 6 martie 1945.

În motivarea acțiunii reclamantul a

arătat că, s-a născut la data de 9 octombrie 1942 în localitatea București,

unde familia sa s-a refugiat din localitatea Cristolțel.

În susținerea acțiunii,

reclamantul a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare

civilă și declarații autentificate ale unor martori din care a rezultat că

acesta, împreună cu familia, s-a refugiat din localitatea Cristolțel în

localitatea București, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate după

Diktatul de la Viena.

Pârâta, prin întâmpinare, a

solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 483

din 8 noiembrie 2006, Curtea de Apel Cluj a admis acțiunea, a anulat Hotărârea

nr. 527 din 18 septembrie 2006, a obligat pârâta să-i recunoască calitatea de

beneficiar al Legii nr. 189/2000 și totodată să-i acorde drepturile bănești

prevăzute de această lege, începând cu data de 8 septembrie 2006.

Pentru a adopta această

soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul a făcut dovada,

prin probele administrate, că se încadrează în dispozițiile prevederilor art. 1

lit. c) din Legea nr. 189/2000, fiind născut în localitatea în care părinții

săi au fost refugiați ca urmare a cedării Ardealului.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de recurs se

susține că reclamantul nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea

nr. 189/2000.

Se mai arată că beneficiază

de prevederile Legii nr. 189/2000 copiii născuți în timpul călătoriei spre

localitatea de refugiu sau concepuți înainte de strămutare și născuți după

strămutare. Deci nu beneficiază de prevederile acestei legi copiii care s-au

născut în perioada de strămutare a părinților.

De asemenea, recurenta

precizează că hotărârea Curții de Apel Cluj este dată cu aplicarea greșită a

prevederilor art. 5 din O.G. nr. 105/1999, aprobate prin Legea nr. 189/2000,

întrucât drepturile prevăzute de această lege se acordă cu data de întâi a

lunii următoare depunerii cererii, și nu începând cu data depunerii cererii,

așa cum în mod greșit a dispus instanța.

Examinând cauza și sentința

atacată în raport cu criticile recurentei, cu actele și lucrările dosarului,

precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat pentru cele ce se vor arăta în

continuare:

Potrivit art. 1 din O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui

act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate

cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre situațiile expres prevăzute de lege.

Prin persoana care a fost

strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege persoana

care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă

localitate din motive etnice.

Legiuitorul a urmărit să

acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele și/sau

au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice.

Cum în cauză s-a făcut

dovada că reclamantul împreună cu familia s-a refugiat din localitatea

Cristolțel în localitatea București, iar apoi s-au reîntors, în mod corect

instanța de fond a reținut că acesta a suportat consecințele morale și

materiale ale refugiului și este îndreptățit să se bucure de drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Însă, Înalta Curte constată

că instanța de fond a dispus acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr.

189/2000 începând cu data de 8 septembrie 2006, fiind astfel încălcate

prevederile art. 5 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000.

Potrivit acestor dispoziții:

„persoanele prevăzute la art. 1 și 3 vor beneficia de prevederile prezentei

ordonanțe cu începere de la data de 1 a lunii următoare celei în care a fost

depusă cererea”.

În cauză, cererea a fost

depusă în data de 8 septembrie 2006 deci corect și legal drepturile bănești

prevăzute de Legea nr. 189/2000 trebuiau a fi acordate începând cu 1 octombrie

2006.

Astfel fiind, pentru

considerentele arătate și în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ.,

recursul va fi admis, sentința atacată se va modifica în sensul că drepturile

bănești prevăzute de Legea nr. 189/2000, vor fi acordate începând cu 1

octombrie 2006, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentințe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

C.J.P.M., împotriva sentinței civile nr. 483 din 8 noiembrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în

sensul că data acordării drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 este 1

octombrie 2006.

Menține celelalte

dispoziții.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 martie 2007.