ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1040/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj reclamanta D.L. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, anularea Hotărârii nr. 22138 din 30 iulie 2007 emisă de pârâtă, obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de persoană refugiată

și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 22 martie 1943- 6 martie 1945, începând cu data de 1 noiembrie 2006.

În motivarea acțiunii reclamanta a

arătat că, în perioada 22 martie 1943 - 6 martie 1945, s-a refugiat împreună cu părinții din Ardealul de Nord, localitatea Dezmir în localitatea Turda, din

motive de persecuție etnică.

În susținerea acțiunii,

reclamanta a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare

civilă, dovada de la Arhivele Naționale din care rezultă că aceasta, a fost

refugiată împreună cu familia, fiind alungați din localitatea de domiciliu, ca

urmare a persecuțiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.

Pârâta, prin întâmpinare, a

solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 472

din 5 octombrie 2007 Curtea de Apel Cluj a admis acțiunea, a anulat Hotărârea nr.

22138 din 30 iulie 2007 emisă de pârâtă, a obligat-o să-i recunoască reclamantei

calitatea de persoană refugiată, pentru perioada 22 martie 1943 – 6 martie 1945 și, totodată, să-i acorde drepturile bănești prevăzute de Legea nr. 189/2000,

începând cu data de 1 noiembrie 2006.

Pentru a adopta această

soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta a făcut dovada,

prin probele administrate, că se încadrează în dispozițiile prevederilor art. 1

lit. c) din Legea nr. 189/2000 fiind nevoită să-și părăsească împreună cu

familia localitatea de domiciliu, suferind prejudicii în urma refugierii

forțate.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs pârâta, C.J.P. Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivele de recurs se

susține că reclamanta nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr.

189/2000, întrucât nu era născut la data strămutării părinților.

Se mai arată că reclamanta

nu și-a schimbat domiciliul, fiind născută în localitatea de refugiu, din

părinți care s-au refugiat, anterior nașterii sale, în această localitate.

Examinând cauza și sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile

legale incidente în cauză precum și cu cele ale art. 304

1

C. proc.

civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în

continuare:

Potrivit art. 1 din O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui

act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate

cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile expres prevăzute de lege.

Prin persoana care a fost

strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege persoana

care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă

localitate din motive etnice.

Legiuitorul a urmărit să

acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele și/sau

au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice.

Totodată, potrivit art. 6

din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor

acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în

situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale

eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil,

prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.

Intimata - reclamantă și-a

dovedit calitatea de persoană refugiată prin intermediul probei cu înscrisuri.

Așadar, înscrisurile pe care

instanța de fond le invocă în motivarea hotărârii, respectă cerințele prevăzute

de lege.

Situația creată pentru

reclamantă și familie, s-a datorat persecuțiilor etnice exercitate după

Dictatul de la Viena.

Cum în cauză s-a făcut

dovada că reclamanta împreună cu familia s-a refugiat din localitatea Dezmir în

localitatea Turda, în mod corect instanța de fond a reținut că aceasta,

începând cu data nașterii sale, respectiv 22 martie 1943, a suportat consecințele morale și materiale ale refugiului și este îndreptățită să se bucure de

drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P. Cluj, împotriva sentinței civile nr. 472 din 5 octombrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 martie 2008.