ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1462/2008

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea adresată Curții de Apel Cluj, reclamantul R.I.T.M. a chemat în judecată

C.J.P. Cluj pentru ca Instanța să dispună anularea hotărârii emisă de pârâtă și

obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr.

189/2000.

În motivarea cererii a arătat faptul că

părinții săi au fost obligați să părăsească localitatea de domiciliu, din

motive etnice, ca urmare a cedării Ardealului de Nord în urma Dictatului de la

Viena și beneficiază de drepturile reparatorii stabilite de lege, întrucât s-a

născut în timpul refugiului părinților săi.

Prin sentința civilă nr. 574

din 9 noiembrie 2007 a Curții de Apel

Cluj a fost admisă

acțiunea reclamantului.

Pentru a pronunța această hotărâre, Instanța de Fond a

reținut

faptul că familia reclamantului a

fost nevoita să-și schimbe domiciliul,

datorită persecuțiilor etnice

suferite ca urmare a Dictatului de la Viena, iar reclamantul a făcut dovada

faptului că beneficiază de prevederile actului normativ arătat, fiind născut în

timpul refugiului părinților săi și suferind aceleași privațiuni ca aceștia.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.J.P. Cluj,

criticând soluția pronunțată ca netemeinică și nelegală.

A arătat, în cadrul motivelor de recurs formulate, faptul

că reclamantul nu se încadrează în categoriile de persoane prevăzute de

actul normativ invocat, nefiind născut la data

refugiului familiei sale și

a concluzionat că nu a suferit persecuții

din motive etnice, întrucât nu și-a schimbat domiciliul fiind născut pe

teritoriul aparținând statului român.

Recursul este nefondat.

Înalta Curte de Casație si

Justiție analizând motivele invocate în

raport cu sentința

atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va

respinge recursul declarat pentru considerentele ce urmează:

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei

ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu

începere de la 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a suferit persecuții

din motive etnice, aflându-se în una din

situațiile prevăzute de lege, în

sensul că a fost refugiată, expulzată

sau strămutată în altă localitate.

De asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea

prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană

care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanței, se înțelege persoana

care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă

localitate din motive etnice, această categorie incluzând și persoanele care au

fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populație ca

urmare a unui tratat bilateral.

Este evident că legiuitorul a urmărit ca de aceste

drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni români, care au avut de

suferit

consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice și prin persoană

persecutată trebuie

înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod direct, dar și

aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecințele acelei persecuții.

Acesta este și cazul copiilor care s-au născut în perioada

în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor

persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele

nefavorabile care au decurs din aceasta situație.

Interpretarea pe care Instanța de Fond a dat-o

dispozițiilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999,

cu modificările și completările ulterioare, este în

acord și cu

considerentele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 558 din 25

octombrie 2005, conform cărora „stabilirea drepturilor ce se acordă cu caracter

reparatoriu și a persoanelor beneficiare ține de opțiunea liberă a

legiuitorului, cu condiția să nu instituie tratament juridic diferit pentru

persoane care se află în situații identice… Toate persoanele aflate în aceeași

situație beneficiază de aceleași drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană

sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție prevăzute

în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de

competența exclusivă a Instanței judecătorești".

Din materialul probator existent la dosar rezultă faptul

că intimatul - reclamant s-a născut în timpul refugiului părinților săi și, pe

cale de consecință, interpretarea dată de Instanța de Fond cadrului legal

instituit prin O.G. nr. 105/1999 este corectă, iar motivarea Instanței de Fond

urmează a fi menținută.

A admite teza recurentei pârâte ar echivala cu acceptarea

unui tratament discriminatoriu între părinți și copiii lor aflați în aceeași

situație, aceea de strămutați, ceea ce ar însemna o interpretare restrictivă,

strict formală a legii, de natură să conducă la încălcarea principiului

constituțional al egalității în fața legii, precum și al principiului de drept ubi

lex non distinguit nec nos distinguere debemus.

Așa cum s-a statuat constant în jurisprudența

Curții Constituționale, principiul constituțional al egalității în drepturi se

traduce prin reglementarea și aplicarea unui

tratament juridic similar

unor subiecte de drept aflate în situații

juridice similare.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor

prevăzute de art. 312 C. proc. civ., recursul declarat va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P.

Cluj împotriva sentinței civile nr. 574 din 9

noiembrie 2007 a Curții de

Apel Cluj, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2008.