ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1471/2008

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea adresată Curții de Apel Cluj, reclamanta G.

V. a chemat în judecată C.J.P. Cluj pentru ca

instanța să

dispună anularea hotărârii emisă de pârâtă și obligarea

acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

În motivarea cererii a

arătat faptul că, împreună cu părinții săi, a

fost

obligată să părăsească localitatea de domiciliu, din motive etnice, ca urmare a

cedării Ardealului de Nord în urma Dictatului de la Viena și beneficiază de

drepturile reparatorii stabilite de lege. A precizat că pârâta nu a arătat care

sunt datele contradictorii reținute atunci când i-a respins cererea, fiind

netemeinică și nelegală hotărârea emisă de pârâtă.

Prin sentința civilă nr. 669 din 26 noiembrie 2007 a

Curții de Apel Cluj a fost admisă acțiunea reclamantei.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a

reținut faptul că reclamanta a făcut dovada faptului că beneficiază de

prevederile actului normativ arătat, probele dosarului confirmând refugiul

familiei reclamantei din cauza persecuțiilor etnice, ca urmare a cedării

Ardealului de Nord.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C.J.P.

Cluj, criticând soluția pronunțată ca netemeinică și nelegală.

A arătat, în cadrul motivelor de recurs formulate, faptul

că reclamanta nu a făcut dovada strămutării, întrucât declarațiile martorilor,

avute în vedere de instanța de fond, nu sunt suficiente pentru a se dovedi

persecuția suferită, data refugiului, localitatea de plecare, de refugiu și

data întoarcerii din acest refugiu.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, de

intimata-reclamantă G.V., a fost ridicată excepția nulității recursului,

întrucât recurenta nu a precizat ce hotărâre atacă.

Având în vedere dispozițiile art. 137 alin (1) C. proc.

civ., conform cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de

procedură, Înalta Curte respinge ca neîntemeiată excepția nulității recursului

invocată de intimata - reclamantă, întrucât recurenta a indicat în cuprinsul

motivelor de recurs formulate hotărârea pe care înțelege să o atace cu recurs.

Recursul este nefondat.

Înalta Curte de Casație si

Justiție analizând motivele invocate în

raport cu sentința

atacată, materialul probator și dispozițiile legale

incidente în cauză, va respinge recursul formulat pentru considerentele

ce

urmează:

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei

ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu

începere de la 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a suferit persecuții

din motive etnice, aflându-se în una din

situațiile prevăzute de lege, în

sensul că a fost refugiată, expulzată

sau strămutată în altă localitate.

De asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea

prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G.

nr. 127V2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate,

în

sensul ordonanței, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a

fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, această

categorie incluzând și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au

făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral.

Interpretarea pe care instanța de fond a dat-o

dispozițiilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999,

cu modificările și completările ulterioare, este în

acord și cu

considerentele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 558 din 25

octombrie 2005, conform cărora „stabilirea drepturilor ce se acordă cu caracter

reparatoriu și a persoanelor beneficiare ține de opțiunea liberă a

legiuitorului, cu condiția să nu instituie tratament juridic diferit pentru

persoane care se află în situații identice. Toate persoanele aflate în aceeași

situație beneficiază de aceleași drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană

sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție prevăzute

în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de

competența exclusivă a instanței judecătorești".

Din materialul probator aflat la dosar, rezultă faptul că

recurenta - reclamantă s-a refugiat din localitatea de domiciliu

împreună cu părinții săi, datorită persecuțiilor

de natură etnică suferite,

ceea ce o îndreptățește să beneficieze de

drepturile conferite de Legea nr. 189/2000.

De asemenea, este de reținut și aspectul că martorul

audiat la instanța de fond este el însuși beneficiar al dispozițiilor Legii nr.

189/2000, situație care nu duce la acordarea dreptului automat și pentru

reclamantă, dar este în măsură să releve că situația prezentată în calitate de

martor este reală, întrucât persoana a cunoscut direct, a trăit și a suferit

direct evenimentele respective.

Pronunțarea unei soluții

diferite pentru persoane aflate în situații

identice ar

duce la încălcarea principiului de drept al echității și la încălcarea

egalității în drepturi, principiu fundamental prevăzut de Constituția României.

Așa cum s-a statuat constant în jurisprudența

Curții Constituționale, principiul constituțional al egalității în drepturi se

traduce prin reglementarea și aplicarea unui

tratament juridic similar unor subiecte de drept aflate în situații juridice

similare.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor

prevăzute de art. 312 C. proc. civ., recursul declarat va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva

sentinței civile nr. 669 din 26 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2008.