ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1471/2008

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Curții de Apel Cluj, reclamanta G. V. a chemat în judecată C.J.P. Cluj pentru ca instanța să dispună anularea hotărârii emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000. În motivarea cererii a arătat faptul că, împreună cu părinții săi, a fost obligată să părăsească localitatea de domiciliu, din motive etnice, ca urmare a cedării Ardealului de Nord în urma Dictatului de la Viena și beneficiază de drepturile reparatorii stabilite de lege. A precizat că pârâta nu a arătat care sunt datele contradictorii reținute atunci când i-a respins cererea, fiind netemeinică și nelegală hotărârea emisă de pârâtă.

Prin sentința civilă nr. 669 din 26 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj a fost admisă acțiunea reclamantei. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut faptul că reclamanta a făcut dovada faptului că beneficiază de prevederile actului normativ arătat, probele dosarului confirmând refugiul familiei reclamantei din cauza persecuțiilor etnice, ca urmare a cedării Ardealului de Nord. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj, criticând soluția pronunțată ca netemeinică și nelegală. A arătat, în cadrul motivelor de recurs formulate, faptul că reclamanta nu a făcut dovada strămutării, întrucât declarațiile martorilor, avute în vedere de instanța de fond, nu sunt suficiente pentru a se dovedi persecuția suferită, data refugiului, localitatea de plecare, de refugiu și data întoarcerii din acest refugiu.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, de intimata-reclamantă G.V., a fost ridicată excepția nulității recursului, întrucât recurenta nu a precizat ce hotărâre atacă. Având în vedere dispozițiile art. 137 alin (1) C. proc. civ., conform cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, Înalta Curte respinge ca neîntemeiată excepția nulității recursului invocată de intimata - reclamantă, întrucât recurenta a indicat în cuprinsul motivelor de recurs formulate hotărârea pe care înțelege să o atace cu recurs. Recursul este nefondat. Înalta Curte de Casație si Justiție analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul formulat pentru considerentele ce urmează: Potrivit prevederilor art. 1 din O.G.

nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de lege, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. De asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127V2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanței, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral.

Interpretarea pe care instanța de fond a dat-o dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, este în acord și cu considerentele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, conform cărora „stabilirea drepturilor ce se acordă cu caracter reparatoriu și a persoanelor beneficiare ține de opțiunea liberă a legiuitorului, cu condiția să nu instituie tratament juridic diferit pentru persoane care se află în situații identice. Toate persoanele aflate în aceeași situație beneficiază de aceleași drepturi.

Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competența exclusivă a instanței judecătorești". Din materialul probator aflat la dosar, rezultă faptul că recurenta - reclamantă s-a refugiat din localitatea de domiciliu împreună cu părinții săi, datorită persecuțiilor de natură etnică suferite, ceea ce o îndreptățește să beneficieze de drepturile conferite de Legea nr. 189/2000. De asemenea, este de reținut și aspectul că martorul audiat la instanța de fond este el însuși beneficiar al dispozițiilor Legii nr. 189/2000, situație care nu duce la acordarea dreptului automat și pentru reclamantă, dar este în măsură să releve că situația prezentată în calitate de martor este reală, întrucât persoana a cunoscut direct, a trăit și a suferit direct evenimentele respective.

Pronunțarea unei soluții diferite pentru persoane aflate în situații identice ar duce la încălcarea principiului de drept al echității și la încălcarea egalității în drepturi, principiu fundamental prevăzut de Constituția României. Așa cum s-a statuat constant în jurisprudența Curții Constituționale, principiul constituțional al egalității în drepturi se traduce prin reglementarea și aplicarea unui tratament juridic similar unor subiecte de drept aflate în situații juridice similare. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 312 C. proc. civ., recursul declarat va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 669 din 26 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2008.