ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 484/2009

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea adresată Curții de Apel Cluj, reclamantul Z.A. a chemat în judecată

C.J.P. Cluj pentru ca instanța să dispună anularea hotărârii emisă de pârâtă și

obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr.

189/2000.

În motivarea cererii a arătat faptul că,

împreună cu părinții săi, a fost obligat să părăsească localitatea de

domiciliu, din motive etnice, ca urmare a cedării Ardealului de Nord în urma

Dictatului de la Viena și beneficiază de drepturile reparatorii stabilite de

lege.

Prin sentința civilă nr. 126 din 31 ianuarie

2008 a Curții de Apel Cluj a fost admisă acțiunea reclamantului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de

fond a reținut faptul că familia reclamantului a fost nevoită să-și schimbe

domiciliul, datorită persecuțiilor etnice suferite ca urmare a Dictatului de la

Viena, iar reclamantul a făcut dovada faptului că beneficiază de prevederile

actului normativ arătat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs C.J.P. Cluj, criticând soluția pronunțată ca netemeinică și nelegală.

A arătat, în cadrul motivelor de recurs formulate, faptul

că reclamantul nu a făcut dovada strămutării, întrucât din declarațiile de

martor aflate la dosar nu rezultă data de plecare, localitatea de plecare,

motivul plecării, localitatea de refugiu și data întoarcerii din refugiu,

pentru ca instanța să poată decide, în lipsa actelor oficiale, că este

beneficiar al dispozițiilor legale.

La data de 21 martie 2008 a intervenit

decesul reclamantului Z.A., iar soția acestuia Z.A.A. a formulat cerere de

continuare a judecății acestei cauze, în calitate de moștenitoare a intimatului

- reclamant.

Înalta Curte de Casație si Justiție

analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul declarat pentru

considerentele ce urmează:

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei

ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu

începere de la 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a suferit persecuții din

motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de lege, în sensul că

a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

De asemenea, potrivit art. 2 din

Normele pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr.

127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul

ordonanței, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să

își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, această categorie

incluzând și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut

obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral.

Interpretarea pe care instanța de fond

a dat-o dispozițiilor art. 1 din OG nr. 105/1999, cu modificările și

completările ulterioare, este în acord și cu considerentele reținute de Curtea

Constituțională, prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, conform cărora „stabilirea

drepturilor ce se acordă cu caracter reparatoriu și a persoanelor beneficiare

ține de opțiunea liberă a legiuitorului, cu condiția să nu instituie tratament

juridic diferit pentru persoane care se află în situații identice. Toate

persoanele aflate în aceeași situație beneficiază de aceleași drepturi.

Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna

dintre măsurile de persecuție prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o

problemă de aplicare a legii, de competența exclusivă a instanței judecătorești".

Așa cum s-a statuat constant în

jurisprudența Curții Constituționale, principiul constituțional al egalității

în drepturi se traduce prin reglementarea și aplicarea unui tratament juridic

similar unor subiecte de drept aflate în situații juridice similare.

Analizând actele și lucrările dosarului

a rezultat faptul reclamat prin cererea de chemare în judecată, astfel încât o

altă soluție decât cea reținută de instanța de fond nu ar fi posibilă în

această cauză, văzând și practica Înaltei Curți în această materie.

Pronunțarea unei soluții diferite pentru

persoane aflate în situații identice ar duce la încălcarea principiului de

drept al echității și la încălcarea egalității în drepturi, principiu

fundamental prevăzut de Constituția României.

Pentru aceste considerente, în temeiul

dispozițiilor prevăzute de art. 312 C. proc. civ., recursul declarat va fi

respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat C.J.P. Cluj

împotriva sentinței civile nr. 126 din 31 ianuarie 2008 a Curții de Apel Cluj,

secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2009.