ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1939/2008

Asupra recursului de

față,

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel Cluj,

reclamanta C.A. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj pentru ca

instanța să dispună anularea hotărârii emisă de pârâtă și obligarea acesteia

să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

În motivarea cererii a arătat faptul că,

împreună cu părinții săi, a fost obligată să părăsească localitatea de

domiciliu, din motive etnice, ca urmare a cedării Ardealului de Nord în urma

Dictatului de la Viena și beneficiază de drepturile reparatorii stabilite de

lege.

Prin sentința civilă nr. 719 din 5 decembrie

2007 a Curții de Apel Cluj a fost admisă acțiunea reclamantei.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de

fond a reținut faptul că familia reclamantei a fost nevoită să-și schimbe

domiciliul, datorită persecuțiilor etnice suferite ca urmare a Dictatului de la

Viena, iar reclamanta a făcut dovada faptului că beneficiază de prevederile

actului normativ arătat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând soluția pronunțată ca netemeinică și

nelegală.

A arătat, în cadrul motivelor de recurs

formulate, faptul că reclamanta nu a făcut dovada strămutării, întrucât

declarațiile martorilor avute în vedere de instanța de fond nu cuprind data de

plecare, localitatea de plecare, motivul plecării, localitatea de refugiu și

data întoarcerii din refugiu.

Recursul este nefondat.

Înalta Curte de Casație si Justiție

analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul declarat pentru

considerentele ce urmează:

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei

ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu

începere de la 6 septembrie 1940-6 martie 1945 a suferit persecuții din motive

etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de lege, în sensul că a fost

refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

De asemenea, potrivit art. 2 din

Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr.

127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul

ordonanței, se înțelege

persoana care a

fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în

altă

localitate din motive etnice, această categorie incluzând și persoanele care au

fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populație ca

urmare a unui tratat bilateral.

Interpretarea pe care instanța de fond

a dat-o dispozițiilor art. l din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și

completările ulterioare, este în acord și cu considerentele reținute de Curtea

Constituțională prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, conform cărora stabilirea

drepturilor ce se acordă cu caracter reparatoriu și a persoanelor beneficiare

ține de opțiunea liberă a legiuitorului, cu condiția să nu instituie tratament

juridic diferit pentru persoane care se află în situații identice...Toate

persoanele aflate în aceeași situație beneficiază de

aceleași drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se

încadrează ori

nu în vreuna dintre măsurile de persecuție prevăzute în

ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competența

exclusivă a instanței judecătorești".

Pe de altă parte, instanța de fond a dat dovadă

de rol activ și a procedat la audierea martorilor, iar din declarațiile

acestora coroborate rezultă situația de fapt reclamată prin cererea de chemare

în judecată.

De asemenea, este de reținut și aspectul că

martorii audiați la instanța de

fond sunt

ei înșiși beneficiari ai dispozițiilor Legii nr. 189/2000, situație care nu

duce

la acordarea dreptului automat și pentru reclamant, dar este în măsură să

releve că situația prezentată în calitate de martor este reală, întrucât

persoana a cunoscut direct, a trăit și a suferit evenimentele respective.

Pronunțarea unei soluții diferite pentru

persoane aflate în situații identice

ar

duce la încălcarea principiului de drept al echității și la încălcarea

egalității în

drepturi, principiu fundamental prevăzut de Constituția

României.

Așa cum s-a statuat constant în jurisprudența

Curții Constituționale, principiul constituțional al egalității în drepturi se

traduce prin reglementarea și aplicarea unui tratament juridic similar unor

subiecte de drept aflate în situații juridice similare.

Pentru aceste considerente, în temeiul

dispozițiilor prevăzute de art. 312 C. proc. civ., recursul declarat va fi

respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 719 din 5 decembrie

2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și

fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2008.

«