ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1939/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1939/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de
față,
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curții de Apel Cluj,
reclamanta C.A. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj pentru ca
instanța să dispună anularea hotărârii emisă de pârâtă și obligarea acesteia
să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În motivarea cererii a arătat faptul că,
împreună cu părinții săi, a fost obligată să părăsească localitatea de
domiciliu, din motive etnice, ca urmare a cedării Ardealului de Nord în urma
Dictatului de la Viena și beneficiază de drepturile reparatorii stabilite de
lege.
Prin sentința civilă nr. 719 din 5 decembrie
2007 a Curții de Apel Cluj a fost admisă acțiunea reclamantei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de
fond a reținut faptul că familia reclamantei a fost nevoită să-și schimbe
domiciliul, datorită persecuțiilor etnice suferite ca urmare a Dictatului de la
Viena, iar reclamanta a făcut dovada faptului că beneficiază de prevederile
actului normativ arătat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs
Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând soluția pronunțată ca netemeinică și
nelegală.
A arătat, în cadrul motivelor de recurs
formulate, faptul că reclamanta nu a făcut dovada strămutării, întrucât
declarațiile martorilor avute în vedere de instanța de fond nu cuprind data de
plecare, localitatea de plecare, motivul plecării, localitatea de refugiu și
data întoarcerii din refugiu.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte de Casație si Justiție
analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator
și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul declarat pentru
considerentele ce urmează:
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999
aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei
ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu
începere de la 6 septembrie 1940-6 martie 1945 a suferit persecuții din motive
etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de lege, în sensul că a fost
refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
De asemenea, potrivit art. 2 din
Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr.
127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul
ordonanței, se înțelege
persoana care a
fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în
altă
localitate din motive etnice, această categorie incluzând și persoanele care au
fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populație ca
urmare a unui tratat bilateral.
Interpretarea pe care instanța de fond
a dat-o dispozițiilor art. l din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și
completările ulterioare, este în acord și cu considerentele reținute de Curtea
Constituțională prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, conform cărora stabilirea
drepturilor ce se acordă cu caracter reparatoriu și a persoanelor beneficiare
ține de opțiunea liberă a legiuitorului, cu condiția să nu instituie tratament
juridic diferit pentru persoane care se află în situații identice...Toate
persoanele aflate în aceeași situație beneficiază de
aceleași drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se
încadrează ori
nu în vreuna dintre măsurile de persecuție prevăzute în
ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competența
exclusivă a instanței judecătorești".
Pe de altă parte, instanța de fond a dat dovadă
de rol activ și a procedat la audierea martorilor, iar din declarațiile
acestora coroborate rezultă situația de fapt reclamată prin cererea de chemare
în judecată.
De asemenea, este de reținut și aspectul că
martorii audiați la instanța de
fond sunt
ei înșiși beneficiari ai dispozițiilor Legii nr. 189/2000, situație care nu
duce
la acordarea dreptului automat și pentru reclamant, dar este în măsură să
releve că situația prezentată în calitate de martor este reală, întrucât
persoana a cunoscut direct, a trăit și a suferit evenimentele respective.
Pronunțarea unei soluții diferite pentru
persoane aflate în situații identice
ar
duce la încălcarea principiului de drept al echității și la încălcarea
egalității în
drepturi, principiu fundamental prevăzut de Constituția
României.
Așa cum s-a statuat constant în jurisprudența
Curții Constituționale, principiul constituțional al egalității în drepturi se
traduce prin reglementarea și aplicarea unui tratament juridic similar unor
subiecte de drept aflate în situații juridice similare.
Pentru aceste considerente, în temeiul
dispozițiilor prevăzute de art. 312 C. proc. civ., recursul declarat va fi
respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Casa
Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 719 din 5 decembrie
2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și
fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2008.
«