ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1940/2008

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel

Cluj, reclamantul  S.S. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj

pentru ca instanța să dispună anularea hotărârii emisă de pârâtă și obligarea

acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar

al Legii nr. 189/2000.

În motivarea cererii a arătat faptul că

împreună cu părinții săi au fost obligați să părăsească localitatea de

domiciliu, din motive etnice, ca urmare a cedării Ardealului de Nord în urma

Dictatului de la Viena și beneficiază de drepturile reparatorii stabilite de

lege.

Prin sentința civilă nr. 41 din 15

ianuarie 2008 a Curții de Apel Cluj a fost admisă acțiunea reclamantului.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut

faptul că familia

reclamantului a fost nevoita să-și schimbe domiciliul,

datorită

persecuțiilor etnice suferite ca urmare a Dictatului de la Viena, iar

reclamantul a făcut dovada faptului că beneficiază de prevederile actului

normativ arătat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând soluția pronunțată ca

netemeinică și nelegală.

A arătat, în cadrul motivelor de recurs

formulate, faptul că reclamantul nu a făcut dovada strămutării, întrucât

declarațiile martorilor avute în vedere de instanța de fond nu cuprind data de

plecare, localitatea de plecare, motivul plecării, localitatea de refugiu și

data întoarcerii din refugiu.

Recursul

este nefondat.

Înalta

Curte de Casație si Justiție analizând motivele invocate în

raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale

incidente în cauză, va respinge recursul declarat

pentru considerentele

ce urmează:

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G.

nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940-6 martie 1945 a suferit

persecuții

din motive etnice , aflându-se în

una din situațiile prevăzute de lege, în

sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

De asemenea, potrivit art. 2 din

Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr.

127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în

sensul ordonanței, se înțelege persoana care a

fost mutată sau care a

fost obligată să își schimbe domiciliul în altă

localitate din motive etnice, această categorie incluzând și persoanele care au

fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populație ca

urmare a unui tratat bilateral.

Este evident că legiuitorul a urmărit

ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni români, care au

avut de suferit

consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice.

Interpretarea pe care instanța de fond

a dat-o dispozițiilor art. 1

din O.G. nr.

105/1999, cu modificările și completările ulterioare, este în

acord și

cu considerentele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 558 din

25 octombrie 2005, conform cărora „stabilirea drepturilor ce se acordă cu

caracter reparatoriu și a persoanelor beneficiare ține de opțiunea liberă a

legiuitorului, cu condiția să nu instituie tratament juridic diferit pentru

persoane care se află în situații identice... Toate persoanele aflate în

aceeași situație beneficiază de aceleași drepturi. Stabilirea faptului dacă o

persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție

prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii,

de competența exclusivă a instanței judecătorești".

Din materialul probator existent la

dosar rezultă faptul că

intimatul-reclamant

s-a refugiat din localitatea de domiciliu împreună

cu părinții săi și,

pe cale de consecință, interpretarea dată de instanța

de fond cadrului legal instituit prin O.G. nr. 105/1999 este corectă,

iar

motivarea instanței de fond urmează a fi menținută.

Pe de altă parte, instanța de fond a

dat dovadă de rol activ și a

procedat la

audierea martorilor, iar din declarațiile acestora coroborate

rezultă

situația de fapt reclamată prin cererea de chemare în judecată.

De asemenea, este de reținut și

aspectul că martorii audiați la instanța de fond sunt ei înșiși beneficiari ai

dispozițiilor Legii nr. 189/2000, situație care nu duce la acordarea dreptului

automat și

pentru reclamant, dar este în

măsură să releve că situația prezentată în calitate de martor este reală,

întrucât persoana a cunoscut direct, a trăit

și a suferit direct

evenimentele respective.

Pronunțarea

unei soluții diferite pentru persoane aflate în situații

identice

ar duce la încălcarea principiului de drept al echității și la încălcarea

egalității în drepturi, principiu fundamental prevăzut de Constituția României.

Așa cum s-a statuat constant în

jurisprudența Curții Constituționale, principiul constituțional al egalității

în drepturi se

traduce prin reglementarea

și aplicarea unui tratament juridic similar unor subiecte de drept aflate în

situații juridice similare.

Pentru aceste considerente, în temeiul

dispozițiilor prevăzute de art. 312 C. proc. civ., recursul declarat va fi

respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj

împotriva sentinței civile nr. 41 din 15 ianuarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 mai 2008.

4