ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3057/2008

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel Cluj, reclamantul B.G. a chemat în

judecată Casa Județeană de Pensii Bistrița pentru ca instanța să dispună

anularea hotărârii emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască

calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

În motivarea cererii a arătat faptul că,

împreună cu părinții săi, a fost obligat să părăsească localitatea de

domiciliu, din motive etnice și beneficiază de drepturile reparatorii stabilite

de lege.

Prin sentința civilă nr. 266 din 29 februarie

2008 a Curții de Apel Cluj a fost admisă acțiunea reclamantului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

de fond a reținut faptul că familia reclamantului a fost nevoită să-și schimbe

domiciliul, datorită persecuțiilor etnice suferite, iar reclamantul a făcut

dovada faptului că beneficiază de prevederile actului normativ arătat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

Casa Județeană de Pensii Bistrița, criticând soluția pronunțată ca netemeinică

și nelegală.

A arătat, în cadrul motivelor de recurs

formulate, faptul că reclamantul nu a făcut dovada strămutării, întrucât

declarațiile martorilor, avute în vedere de instanța de fond, nu sunt

suficiente pentru a se dovedi persecuția suferită, data refugiului, localitatea

de plecare, de refugiu și data întoarcerii din acest refugiu.

Recursul este nefondat.

Înalta Curte de Casație si Justiție analizând

motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și

dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul declarat pentru

considerentele ce urmează:

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei

ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu

începere de la 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a suferit persecuții din

motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de lege, în sensul că

a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

De asemenea, potrivit art. 2 din Normele

pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002,

prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanței,

se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe

domiciliul în altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând și

persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui

schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral.

Interpretarea pe care instanța de fond a

dat-o dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și

completările ulterioare, este în acord și cu considerentele reținute de Curtea

Constituțională prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, conform cărora

„stabilirea drepturilor ce se acordă cu caracter reparatoriu și a persoanelor beneficiare

ține de opțiunea liberă a legiuitorului, cu condiția să nu instituie tratament

juridic diferit pentru persoane care se află în situații identice. Toate

persoanele aflate în aceeași situație beneficiază de aceleași drepturi.

Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna

dintre măsurile de persecuție prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o

problemă de aplicare a legii, de competența exclusivă a instanței

judecătorești".

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta

Curte a constatat faptul că reclamantul a făcut dovada faptului că a fost

refugiat din motive etnice, situație în care, hotărârea instanței de fond

urmează a fi menținută și, pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor

prevăzute de art. 312 C. proc. civ., recursul declarat va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană

de Pensii Bistrița-Năsăud împotriva sentinței civile nr. 266 din 29 februarie

2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24

septembrie 2008.