ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2337/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2337/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față,
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curții de Apel Cluj,
reclamanta C.M. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj pentru ca
instanța să dispună anularea hotărârii emisă de pârâtă și obligarea
acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar
al Legii nr. 189/2000.
În motivarea cererii a arătat faptul că
părinții săi au fost obligați
să părăsească
localitatea de domiciliu, din motive etnice și beneficiază
de drepturile
reparatorii stabilite de lege.
Prin sentința
civilă nr. 168 din 12 februarie 2008 a Curții de Apel
Cluj
a fost admisă acțiunea reclamantei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de
fond a reținut faptul că familia reclamantei a fost nevoita să-și schimbe
domiciliul, datorită persecuțiilor etnice suferite, iar reclamanta a tăcut dovada
faptului că beneficiază de prevederile
actului normativ arătat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs
Casa Județeană de
Pensii Cluj, criticând
soluția pronunțată ca netemeinică și nelegală.
A arătat, în cadrul motivelor de recurs
formulate, faptul că reclamanta nu a făcut dovada strămutării, întrucât
declarațiile martorilor, avute în vedere de instanța de fond, nu sunt
suficiente pentru a se dovedi persecuția suferită, data refugiului, localitatea
de plecare, de refugiu și data întoarcerii din acest refugiu.
Recursul este
nefondat.
Înalta Curte de
Casație și Justiție analizând motivele invocate în
raport
cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale
incidente în cauză, va respinge recursul declarat
pentru considerentele
ce urmează:
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr.
105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei
ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu
începere de la 6 septembrie 1940-6 martie 1945 a suferit persecuții
din motive etnice, aflându-se în una din
situațiile prevăzute de lege, în
sensul
că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
De asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru
aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin
persoană care a fost strămutată în altă localitate, în
sensul ordonanței, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a
fost
obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, această
categorie incluzând și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au
făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral.
Interpretarea pe care instanța de fond a dat-o
dispozițiilor art. 1
din O.G. nr. 105/1999,
cu modificările și completările ulterioare, este în
acord și cu
considerentele reținute de Curtea Constituțională prin
Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, conform cărora „stabilirea
drepturilor
ce se acordă cu caracter reparatoriu și a persoanelor beneficiare ține de opțiunea
liberă a legiuitorului, cu condiția să nu instituie tratament juridic diferit
pentru persoane care se află în situații identice... Toate persoanele aflate în
aceeași situație beneficiază de aceleași drepturi. Stabilirea faptului dacă o
persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție
prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii,
de competența exclusivă a instanței judecătorești".
Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta
Curte a constatat faptul că reclamanta a făcut dovada faptului că a fost
refugiată din
motive etnice, situație în
care, hotărârea instanței de fond urmează a fi
menținută și, pe cale de
consecință, în temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 312 C. proc. civ.,
recursul declarat va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de
Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 168 din 12 februarie 2008 a Curții
de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal ca
nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iunie 2008.