ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1937/2008

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel Cluj,

reclamantul B.G. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj pentru ca

instanța să dispună anularea hotărârii emisă de pârâtă și obligarea

acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar

al Legii nr. 189/2000.

În motivarea cererii a arătat faptul că

părinții săi au fost obligați să părăsească localitatea de domiciliu, din

motive etnice, ca urmare a cedării Ardealului de Nord în urma Dictatului de la Viena

și beneficiază de drepturile reparatorii stabilite de lege, întrucât s-a născut

în timpul refugiului părinților săi.

Prin sentința civilă nr. 590 din 12 noiembrie

2007 a Curții de Apel Cluj a fost admisă acțiunea reclamantului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de

fond a reținut

faptul că familia

reclamantului a fost nevoita să-și schimbe domiciliul,

datorită

persecuțiilor etnice suferite ca urmare a Dictatului de la Viena, iar

reclamantul a făcut dovada faptului că beneficiază de prevederile actului

normativ arătat, fiind născut în timpul refugiului părinților săi și suferind

aceleași privațiuni ca aceștia.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând soluția pronunțată ca netemeinică și

nelegală.

A arătat, în cadrul motivelor de recurs

formulate, faptul că reclamantul nu se încadrează în categoriile de persoane

prevăzute de

actul normativ invocat,

nefiind născut la data refugiului familiei sale și

a concluzionat că nu

a suferit persecuții din motive etnice, întrucât nu și-a schimbat domiciliul fiind

născut pe teritoriul aparținând statului român.

Recursul este nefondat.

Înalta Curte de

Casație si Justiție analizând motivele invocate în

raport

cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale

incidente în cauză, va respinge recursul declarat

pentru considerentele

ce urmează:

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr.

105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei

ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu

începere de la 6 septembrie 1940-6 martie 1945 a suferit persecuții

din motive etnice, aflându-se în una din

situațiile prevăzute de lege, în

sensul că a fost refugiată, expulzată

sau strămutată în altă localitate.

De asemenea, potrivit art. 2 din

Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă

localitate, în sensul ordonanței, se înțelege persoana care a fost mutată sau

care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive

etnice, această categorie incluzând și persoanele care au fost expulzate, s-au

refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat

bilateral.

Este evident că legiuitorul a urmărit

ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni români, care au

avut de suferit

consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice și prin persoană

persecutată trebuie

înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod direct, dar și

aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecințele acelei persecuții.

Acesta este și cazul copiilor care s-au născut

în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca

urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate

consecințele nefavorabile care au decurs din aceasta situație.

Interpretarea pe care instanța de fond a

dat-o dispozițiilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999,

cu modificările și completările ulterioare, este în

acord și cu

considerentele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 558 din 25

octombrie 2005, conform cărora „stabilirea drepturilor ce se acordă cu caracter

reparatoriu și a persoanelor beneficiare ține de opțiunea liberă a

legiuitorului, cu condiția să nu instituie tratament juridic diferit pentru

persoane care se află în situații identice... Toate persoanele aflate în

aceeași situație beneficiază de aceleași drepturi. Stabilirea faptului dacă o

persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție

prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii,

de competența exclusivă a instanței judecătorești".

Din materialul probator existent la dosar

rezultă faptul că intimatul-reclamant s-a născut în timpul refugiului

părinților săi și, pe cale de consecință, interpretarea dată de instanța de

fond cadrului legal instituit prin O.G. nr. 105/1999 este corectă, iar

motivarea instanței de fond urmează a fi menținută.

A admite teza recurentei pârâte ar echivala cu

acceptarea unui tratament discriminatoriu între părinți și copiii lor aflați în

aceeași situație, aceea de strămutați, ceea ce ar însemna o interpretare

restrictivă, strict formală a legii, de natură să conducă la încălcarea

principiului constituțional al egalității în fața legii, precum și al

principiului de drept ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus.

Așa cum s-a statuat constant în

jurisprudența Curții Constituționale, principiul constituțional al egalității

în drepturi se

traduce prin reglementarea

și aplicarea unui tratament juridic similar

unor subiecte de drept

aflate în situații juridice similare.

Pentru aceste considerente, în temeiul

dispozițiilor prevăzute de art. 312 C. proc. civ., recursul declarat va fi

respins.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGH

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 590 din 12 noiembrie

2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și

fiscal ca nefondat.

Ievocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 15 mai 2008.