ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1467/2008

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea adresată Curții de Apel Cluj, reclamanta K.V. a chemat în judecată C.J.P.

Cluj pentru ca instanța să dispună anularea hotărârii emisă de pârâtă și

obligarea

acesteia să-i recunoască

calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

În motivarea cererii a arătat faptul că împreună cu

părinții săi a fost obligată să părăsească localitatea de domiciliu, din motive

etnice, ca urmare a cedării Ardealului de Nord în urma Dictatului de la Viena

și beneficiază de drepturile reparatorii stabilite de lege.

Prin sentința civilă nr. 500 din 22 octombrie 2007 a

Curții de Apel Cluj a fost admisă acțiunea reclamantei.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a

reținut faptul că familia reclamantei a fost nevoita să-și schimbe domiciliul,

datorită persecuțiilor etnice suferite ca urmare a Dictatului de la Viena, iar

reclamanta a făcut dovada faptului că beneficiază de prevederile actului

normativ arătat, familia sa fiind refugiată.

Mai mult, a făcut dovada faptului că sora sa este

beneficiară a dispozițiilor legale menționate și ar fi inechitabilă și pe acest

aspect, hotărârea de a nu se acorda drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.J.P. Cluj,

criticând soluția pronunțată ca netemeinică și nelegală.

A arătat, în cadrul motivelor de recurs formulate, faptul

că reclamanta nu a făcut dovada strămutării, întrucât declarațiile martorilor

avute în vedere de instanța de fond nu sunt suficiente pentru a se dovedi

persecuția suferită, data refugiului, localitatea de plecare, de refugiu și

data întoarcerii din acest refugiu, iar faptul că sora reclamantei beneficiază

de prevederile Legii nr. 189/2000 nu dovedește situația proprie a reclamantei.

Recursul este nefondat.

Înalta Curte de Casație si

Justiție analizând motivele invocate în

raport cu sentința

atacată, materialul probator și dispozițiile legale

incidente în cauză, va respinge recursul declarat pentru considerentele

ce urmează:

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei

ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu

începere de la 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a suferit persecuții

din motive etnice, aflându-se în una din

situațiile prevăzute de lege, în

sensul că a fost refugiată, expulzată

sau strămutată în altă localitate.

De asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea

prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană

care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanței, se înțelege persoana

care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă

localitate din motive etnice, această categorie incluzând și persoanele care au

fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populație ca

urmare a unui tratat bilateral.

Interpretarea pe care instanța de fond a dat-o

dispozițiilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999,

cu modificările și completările ulterioare, este în

acord și cu

considerentele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 558 din 25

octombrie 2005, conform cărora „stabilirea drepturilor ce se acordă cu caracter

reparatoriu și a persoanelor beneficiare ține de opțiunea liberă a legiuitorului,

cu condiția să nu instituie tratament juridic diferit pentru persoane care se

află în situații identice. Toate persoanele aflate în aceeași situație

beneficiază de aceleași drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta

se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție prevăzute în

ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de

competența exclusivă a instanței judecătorești".

Din materialul probator existent la dosar rezultă faptul

că intimata - reclamantă a fost refugiată în perioada octombrie 1940 -

martie 1945 și, pe cale de consecință,

interpretarea dată de instanța de

fond cadrului legal instituit prin

O.G. nr. 105/1999 este corectă, iar motivarea instanței de fond urmează a fi

menținută.

De asemenea, faptul că sora

intimatei - reclamante beneficiază de

prevederile legii nr.

189/2000 este de natură a atrage aplicarea acelorași dispoziții și reclamantei

din dosar, având în vedere faptul cert că s-au aflat în aceeași situație și ca

urmare, beneficiază de aceleași drepturi.

Pronunțarea unei soluții diferite pentru

persoane aflate în situați identice ar duce la încălcarea principiului de drept

al echității și la încălcarea egalității în drepturi, principiu fundamental

prevăzut de Constituția României.

Așa cum s-a statuat constant în jurisprudența Curții

Constituționale, principiul constituțional al egalității în drepturi se

traduce prin reglementarea și aplicarea unui

tratament juridic similar

unor subiecte de drept aflate în situații

juridice similare.

Pentru aceste

considerente, în temeiul dispozițiilor prevăzute de

art. 312

C. proc. civ., recursul declarat va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P. Cluj împotriva

sentinței civile nr. 500 din 22 octombrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2008.